In luna mai, anul acesta, va avea loc lansarea cartii "Insolventa: legea, regulile, realitatea", autor conf. univ. dr. Gheorghe Piperea
2008/04/30
In luna mai, anul acesta, va avea loc lansarea cartii
"INSOLVENTA: LEGEA, REGULILE, REALITATEA",
autor conf. univ. dr. Gheorghe Piperea.
Va prezentam cateva fragmente din aceasta carte.
1. Afacerea, ca activitate, se defineste prin risc.
Riscul, adica sansa de castig sau posibilitatea de
pierdere, este un atribut esential al economiei
de piata libera, functionala, atribut care justifica
libera concurenta.
In aceasta acceptiune, riscul defineste :
(i) fapta de comert, care are aceasta natura
juridica intrucit este facuta in vederea obtinerii de profit;
fapta de comert este o afacere, intrucit are la baza
ideea de risc, adica posibilitatea de cistig sau pierdere;
motivul determinant al incheierii actului de comert este
(ii) intreprinderea, care este un complex de acte,
fapte sau operatiuni comerciale,organizate de intreprinzator
in vederea obtinerii de profit, pe risc economic propriu;
simplificat spus, intreprinderea este o afacere pentru
ca presupune un risc;
(iii) calitatea de comerciant, care se dobindeste in
momentul in care persoana in cauza incepe sa desfasoare
in mod obisnuit operatiuni de comert, in nume propriu si
pe risc economic propriu;o persoana devine intreprinzator
(comerciant) in momentul in care isi asuma un risc;
(iv) societatea comerciala, care se constituie in vederea
obtinerii de beneficii de catre asociati sau a impartirii
pierderilor ce ar putea rezulta; societatea comerciala
este o forma de organizare a unei intreprinderi, deci a unui risc;
(v) concurenta comerciala, care este un joc al oportunitatilor
de afaceri, in care hazardul este mai mult sau mai putin
prezent; concurentii cistiga sau pierd in defavoarea, respectiv,
beneficiul celor cu care concureaza; concurenta loiala este
cazul unic in care concurentul are un adevarat „drept de a-l
prejudicia” pe celalalt concurent;
(vi) insolventa, care este esecul sau chiar catastrofa
intreprinzatorului, starea, de cele mai multe ori iremediabila,
pe care intreprinzatorul ar fi trebuit, dar nu a putut, sa o evite;
procedura insolventei este modul in care legea si tribunalele
organizeaza esecul in afaceri.
Daca afacerea este o aventura, atunci insolventa este
consecinta aventurii care s-a terminat prost.
Riscul in afacerile comerciale, desi este asemanator
riscului in contractele aleatorii, nu se confunda cu acesta.
La baza contractelor aleatorii sta elementul alea, adica un
eveniment viitor, posibil, dar incert, fara de care contractul
este nul, intrucit dispare sansa de castig sau pierdere pentru
Fara acest element, nu pot exista raporturi juridice valabile
In comparatie cu partile in contractele comutative, care isi
cunosc, inca de la momentul incheierii contractului intinderea
drepturilor si obligatiilor, partile in contractele aleatorii nu au o
reprezentare certa a acestora sau a cuantumului lor.
- Eftimie Antonescu, Codul comercial adnotat, vol. I,
ed. Tiparul romanesc, Bucuresti, 1925, p.186).
Autorul apreciaza ca “speculatiunea este caracterul
esential al unei intreprinderi si al tuturor
faptelor de comert, in general”.
- [1] Francisc Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale,
Universul Juridic, Bucuresti, 2001, pag. 451.
- Ibidem.
2. Debitorii care prevad iminenta esecului pot solicita
deschiderea procedurii insolventei.
Pentru a preveni abuzurile debitorilor
(cum ar fi introducerea cererii de deschidere a
procedurii pentru a provoca suspendarea executarilor silite),
legea antreneaza raspunderea personala a debitorilor
sau administratorilor care introduc cereri de faliment
cu rea-credinta.
Debitorul onest, care a recunoscut ca este in stare de insolventa,
poate cere reorganizarea sa judiciara si poate propune un
plan de reoganizare, care poate fi confirmat chiar si in
contra vointei creditorilor, intrucit nu este necesar
consimtamantul tuturor creditorilor, ci numai votul
majoritatii acestora, pe clase de creante, pentru planul de
reorganizare.
Pe durata perioadei de reorganizare, administratorul judiciar
(care poate el insusi sa propuna si sa implementeze un plan)
trebuie sa inainteze rapoarte trimestriale judecatorului sindic si
adunarii creditorilor. Imprumutatorii si partenerii de afaceri
care continua sa acorde credite sau sa faca afaceri cu un
debitor insolvabil dupa inceperea procedurii au o creanta
preferentiala pentru aceste imprumuturi in eventualitatea
in care debitorul intra in faliment ca urmare a esecului
planului de reorganizare.
…………………………………………………………
Debitorii care au fost obiectul unei proceduri de
insolventa in ultimii 5 ani precedenti initierii
unei noi proceduri sau care au fost condamnati
definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune
frauduloasa sau alte infractiuni nu pot sa propuna
un plan de reorganizare.
Mai mult decat atat, persoanele fizice care au
fost condamnate definitiv pentru bancruta frauduloasa,
gestiune frauduloasa sau alte infractiuni nu mai pot detine o
functie în companie si nu mai pot face afaceri pe cont
propriu pana la reabilitarea lor completa.
Anumite descalificari, restrictii si interdictii sunt aplicabile
numai in cazul antrenarii raspunderii penale impotriva
debitorului sau administratorilor companiilor.
In mod similar Codului falimentului din SUA, legea romana
prevede descarcarea completa de datorii, cu putine exceptii
legate, in principal, de antrenarea raspunderii penale.
Descarcarea de datorii impiedica creditorii sa intreprinda
alte actiuni privind colectarea oricarei parti a debitului neachitat.
3. Ratiunea insasi a legislatiei insolventei se gaseste in
necesitatea protectiei creditului.
Intra-devar, scopul procedurilor de insolventa este
acela de a asigura modalitati de acoperire a pasivului
debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea debitorului,
acolo unde este posibil, fie prin faliment, acolo unde ideea de
reorganizare este inutila. Intreprinzatorul, in exercitiul
afacerii sale, se afla in mijlocul unei retele quasi-infinite
de relatii de afaceri, fiind angrenat intr-un intreg
lant de contracte, operatiuni si interese, fata de care trebuie
sa furnizeze continuu incredere (credibilitate).
Daca un intreprinzator nu isi plateste sau nu isi reglementeaza
la timp obligatiile, el poate fi eliminat din relatiile de afaceri,
pentru ca nu mai beneficiaza de increderea fostilor
sai parteneri de afaceri si pentru ca ii poate afecta in lant
pe acestia.
Ca mecanism al economiei de piata, procedurile de insolventa
trebuie sa asigure o rapida eliminare de pe piata a debitorilor
aflati in situatie iremediabil compromisa, pentru a nu permite
ca starea lor de insolventa sa contamineze mediul de afaceri
si sa duca la alte falimente.
Eliminarea de pe piata ii are in vedere fie pe debitorul
- persoana fizica, fie pe managerii debitorului
- persoana juridica, manageri care s-au dovedit
incapabili sa faca fata concurentei sau care s-au
facut vinovati de fraude in dauna creditorilor.
Acestia vor putea fi sanctionati pecuniar,
penal sau profesional, drept consecinta a
aducerii intreprinderii lor in stare de insolventa.
Eliminarea de pe piata nu se refera, neaparat,
la intreprinderea debitorului. O intreprindere viabila
sau redresabila poate continua sa functioneze daca
va fi separata de managerii sai incompetenti
sau fraudulosi si incredintata unor noi manageri,
care sa fie capabili sa faca fata rigorilor competitiei economice.
Cu toate acestea, o serie intreaga de mecanisme de
avertizare timpurie sunt reglementate sau
concepute pentru a permite recunoasterea din vreme
a dificultatilor financiare si pentru a oferi o
sansa de evitare a insolventei sau, dupa caz,
de reusita a reorganizarii si/sau masurilor de redresare.
Informatiile si cunostintele referitoare la riscuri si
la evitarea crizelor financiare trebuie sa fie usor
accesibile, pentru a permite “iesirea din criza”.
Orice masura de redresare este, insa, inutila,
daca nu are la baza informatii contabile corecte.
Sistemul contabil romanesc inca se mai
bazeaza pe principiile contabilitatii anticipationale,
adica a veniturilor de incasat si a cheltuielilor
de efectuat, doar o mica parte din intreprinderile
romanesti aplicind sistemul contabilitatii reale,
adica al veniturilor incasate si al cheltuielilor efectuate.
Este limpede ca, atita vreme cit taxele
si impozitele sunt calculate si virate in functie
de facturile de incasat, si atita vreme cit cheltuielile
sunt angajate fara a fi identificate sursele de finantare,
rezultatul va fi blocajul financiar, rezultat
care face, practic, inutil orice efort de evitare a insolventei.
Sistemul de drept poate asigura supravietuirea
unei afaceri, fara a face din aceasta un scop in sine.
Intr-adevar, a preveni este mai eficient decât a vindeca.
Salvarea intreprinderii este, in multe cazuri,
preferabila lichidarii, intrucit nu toate creantele
se achita in urma lichidarii si nu toata lumea
cistiga de pe urma lichidarii. In fapt, marea majoritate
a persoanelor care depind de supravietuirea
intreprinderii (stakeholders) pierd din lichidarea
acesteia: salariatii isi pierd locul de munca, creditorii,
mai ales cei care furnizeaza utilitati, pierd un client,
statul pierde un contribuabil, comunitatea
locala pierde un angajator.
………………………………………………………
Un obiectiv secundar, dar deosebit de important,
al procedurii insolventei il reprezinta
reintroducerea in circuitul economic a activelor
debitorului insolvent.
………………………………………………………
Legislatia romaneasca in domeniul insolventei
este mult prea des schimbata fiind, in plus,
diseminata in prea multe acte normative.
In afara de Legea insolventei nr.85/2006,
exista o Lege a falimentului societatilor de asigurari
(Legea nr.503/2004), o Ordonanta referitoare la
falimentului institutiilor de credit, aplicabila si
entitatilor reglementate ale pietei de capital
(OG nr.10/2004), o Legea privind insolventa
transfrontaliera (Legea nr.637/2002), o
Ordonanta de urgenta aplicabila profesiei de
practician in insolventa (OUG nr.86/2006)
precum si, dupa 1 ianuarie 2007, data aderarii
Romaniei la UE, Regulamentul
procedurilor de insolventa emis de Comisia Europeana
(Regulamentul nr.1346/2000), direct aplicabil in
dreptul intern. Toata aceasta abundenta legislatie,
mult prea frecvent modificata, este rezultatul
lipsei acute de principii pe baza carora o asemenea
legislatie sa se poata funda. Lipsa principiilor
provoaca haos legislativ care duce, evident,
la aplicarea empirica si imprevizibila a legii,
intr-un domeniu in care, oricum, se incearca
reglementarea efectelor dezastrului, in ideea
de a incerca reducerea la minim a consecintelor
acestuia.
In plus, legislatia insolventei sufera si de
inconvenientul unei slabe cunoasteri din
partea mediului de afaceri, care in general
rejecteaza aceste proceduri. Ca orice lucru
necunoscut, si insolventa provoaca panica si teama.
4. Simplificarea formalitatilor de inregistrare si
autorizare a functionarii societatilor comerciale,
adica de deschidere a unor afaceri noi, a fost o
preocupare constanta a legiuitorului roman,
inca din anul 2001, cind s-a instituit o
procedura unica de inregistrare si autorizare
a functionarii comerciantilor, in scopul simplificarii
unor formalitati administrative, procedura care
a fost de mai multe ori modificata, in acelasi scop
al simplificarii.
Ideea simplificarii a fost reluata in 2004,
cind, practic, procedura de inmatriculare si
autorizare a functionarii societatilor comerciale
a fost readusa la situatia anterioara anului 2001,
cind societatea era, mai intii, inmatriculata si,
ulterior, autorizata sa functioneze.
Ceea ce s-a urmarit prin emiterea acestor
doua reglementari a fost sa se simplifice
procedura inregistrarii unor noi afaceri, cu cit mai mici costuri.
O afacere serioasa nu se deschide, insa,
de catre orice persoana, pentru ca altfel nu mai
este vorba de o afacere, ci de o aventura.
O firma serioasa trebuie sa isi poata permite sa
suporte costurile demararii unei noi afaceri,
sa isi poata plati un avocat, notar, expert contabil etc.,
lucruri simple care sunt, de fapt,
conditii ale succesului afacerii sale.
Acest gen de idei fals-social-democrate favorizeaza aparitia
firmelor fantoma, care nu fac decat sa
polueze mediul de afaceri. Social-democratia nu
inseamna a permite tuturor sa-si constituie societati
comerciale, ci a crea mediul propice pentru ca « afaceristii »
sa-i angajeze pe cei care au nevoie
de un loc de munca, in exercitiul muncii sale cel in
cauza putind sa isi valorifice ideile de afaceri
valoroase, chiar daca nu-si poate deschide o firma proprie.
Economia de piata se construieste cu societati serioase.
5. Legea insolventei este, insa, imperfecta,
lasind loc unui lung sir de viitoare amendamente,
regulile sunt glisante si pline de …exceptii, iar
realitatea procedurilor de insolventa in Romania este,
de multe ori, departe si de lege si de reguli sau,
in orice caz, diferita.
Iata, deci, o tema incitanta pentru o lucrare
consacrata procedurilor de insolventa din Romania.
- Eftimie Antonescu, Codul comercial adnotat,
vol. I, ed. Tiparul romanesc, Bucuresti,
1925, p.186). Autorul apreciaza ca “speculatiunea
este caracterul esential al unei intreprinderi si al
tuturor faptelor de comert, in general”.
- Francisc Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale,
Universul Juridic, Bucuresti, 2001, pag. 451.
Asa-numitul “drept al intreprinderilor in dificultate”,
formula pe care o utilizeaza fara exceptie doctrina
franceza, isi propune patru finalitati, in aceasta
”ordine de preferinta”: prevenirea dificultatilor
intreprinderii, redresarea intreprinderilor aflate
in situatii compromise, lichidarea intreprinderilor
ale caror dificultati financiare sunt iremediabile
si sanctionarea conducatorilor culpabili.
A se observa ca protectia creditorilor
nu mai apare pe lista de prioritati a dreptului
francez al intreprinderilor in dificultate.
- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.76/2001
privind simplificarea formalitatilor administrative
pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor, publicata in M.Of. nr.283/31 mai 2001.
OUG nr.76/2001 a fost republicata in
M.Of. nr.413/2002, fiind ulterior modificata prin
OUG nr.129/2002 si prin OUG nr.35/2003.
In prezent, este abrogata prin Legea nr.359/2004.
- Legea nr. 359/2004 privind simplificarea
formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a
persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor
juridice, inregistrarea fiscala a acestora,
precum si la autorizarea functionarii peroanelor
juridice, publicata in M.Of. nr.839/2004, care a
intrat in vigoare in 11.11.2004, a abrogat OUG nr.76/2001.
Despre noiFiecare caz este o declaratie. Fiecare client este de o importanta vitala. Fiecare secunda este o secunda. ...mai mult |