Piperea si Asociatii |
Articole |
Pagina de articole
Despre necesitatea extinderii procedurii insolventei la simpli particulari pentru supraindatorare
1. In ultimii ani au fost emise nenumarate reglementari menite a preveni riscul de supraindatorare a simplilor particulari, in conditiile in care asistam, incepind cu 2003-2004, la o adevarata explozie a creditelor de consum ( retail). Deocamdata, nu exista o reglementare a insolventei simplilor particulari, asa cum exista in Statele Unite sau in Franta, dar este usor de prevazut ca, in scurt timp, o astfel de reglementare va deveni necesara, intrucit piata creditelor de consum se dezvolta intr-un ritm periculos, putind pune in pericol stabilitatea economiei.
2. La nivelul sistemului bancar au fost create, in scopul gestionarii eficiente a riscurilor afacerii de tip bancar, Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare si Centrala Incidentelor de Plati. Prin intermediul unor astfel de institutii, bancile se pot asigura contra riscului insolventei clientilor lor. Dar informatiile care circula in interiorul sistemului, prin intermediul acestor institutii si prin intermediul bancilor, pot fi o pretioasa sursa de informatie si pentru partenerii de afaceri ai acelor clienti ai bancilor care ar prezenta risc de insolventa. De altfel, in sistemul Biroului de Credit, asa cum se va putea observa mai jos, au devenit participanti si unele institutii financiare nebancare, precum si unii furnizori de utilitati, desi, initial, sistemul Biroului de Credit era destinat bancilor, care au si fost actionarii initiali ai acestui sistem.
Inainte de analiza fiecareia dintre aceste institutii, se impune a observa ca, desi scopul infiintarii acestora este legitim (preventia riscurilor de supra-indatorare sau de insolventa), in practica pot aparea si surprize neplacute, in sensul ca in rapoartele si informatiile furnizate bancilor de catre aceste institutii se pot strecura erori sau informatii gresite despre datorii inexistente, informatii care pot inchide pe lungi perioade de timp accesul celui in cauza la credite. Cu siguranta ca in situatia in care se face dovada erorii, bancile sau institutiile de credit sunt obligate sa corecteze informatiile respective. Totusi, astfel de situatii sunt "durabile", intrucit interventia justitiei este intotdeauna post factum si, de cele mai multe ori, tardiva.
3. Biroul de Credit este o institutie menita a stabili istoricul de credit si bonitatea clientilor persoane fizice, pe baza istoricului bancar si, implicit, a evaluarii mai bune a riscului de creditare. Sistemul Biroului de Credit a fost conceput pe baza ideii ca orice persoana care beneficiaza de un imprumut de la institutiile respective sa fie raportata catre Birou, astfel incat sa poata fi evitata obtinerea unor alte credite fara declararea celor obtinute deja.
Raportarea acestor informatii catre Birou este o masura care poate contribui intr-o maniera decisiva la evitarea supra-indatorarii persoanelor fizice. Gradul maxim de indatorare pe persoana sau familie se calculeaza pornind de la totalul creditelor contractate si nu de la creditul acordat de o banca anume.
Infiintat la sfarsitul anului 2003 si inregistrat la Registrul Comertului in data de 16 februarie 2004, Biroul de Credit este o societate pe actiuni care, initial, a avut ca actionari 25 de banci
1. In prezent actionari sunt 23 de banci (cu o cota de piata reunita de 96%, ceea ce inseamna ca, practic, vorbim de totalitatea sistemului bancar). Bancile actionare au o participatie in Biroul de Credit proportionala cu ponderea fiecareia pe piata bancara de retail. Consiliul de administratie al Biroului de Credit este format, de altfel, din reprezentantii primelor 5 banci ca pondere pe piata. Biroul de Credit incearca sa integreaza in sistem, pe langa banci, si societati de asigurari, de recuperare creante si companiile de telefonie fixa si mobila
2. Intr-adevar, in actionariatul Biroului de credit au fost admise si 6 societati de credit de consum, o societate de leasing si o societate de asigurari. Capitalul social initial al Biroului de credit a fost de 4.114.615,20 lei. Pentru informatiile oferite participantilor la sistem, Biroul percepe un comision. In anul 2005, Biroul de Credit a obtinut un profit net de 2,5 mld. lei vechi (0,7 mil.euro), in timp ce cifra de afaceri a ajuns la 5,3 mld. lei vechi (1,5 mil. euro)
3.
Biroul de Credit isi propune sa sprijine participantii la sistem (actionari si aderenti) prin furnizarea de informatii reale, actualizate si consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la banci sau societati financiare, au achizitionat un produs in sistem leasing, au fost asigurate impotriva riscului de neplata de o societate de asigurari sau sunt abonate la servicii de telefonie fixa sau mobila
4.
Biroul de Credit calculeaza, la solicitarea bancilor, si un "indicator de risc curent". Practic, daca in baza de date a Biroului o persoana figureaza cu o restanta, se inmulteste valoarea acesteia cu numarul zilelor de intarziere. In functie de acest indicator, bancile includ clientul respectiv intr-o anume grupa de risc, conform normelor interne. Prelucrarea acestei informatii permite bancii sa acorde sau sa refuze creditul, in functie de politicile proprii de creditoare. De exemplu, daca gradul de risc curent este 100, o banca poate considera acest nivel ca fiind satisfacator si poate acorda un alt imprumut clientului respectiv, in timp ce o alta poate refuza accesul la credit. Biroul se margineste la a transmite participantului la sistem acest indicator de risc curent al solicitantului de credit, fara insa a impune sau sugera prin aceasta un anumit comportament din partea bancilor.
Biroul de Credit este un instrument important de prevenire si de reducere a riscului de credit. Este o institutie care furnizeaza informatii pe care participantii la sistem le pun in comun, pentru a decide in cunostinta de cauza daca doresc sau nu sa intre in relatie cu cei care solicita un produs de tip credit. Biroul de Credit este un bun instrument pentru implementarea in Romania a sistemului Basel II (desi, pentru moment, baza de date a acestui birou contine numai informatii cu privire la persoanele fizice). Incepind din 2007, bancile vor trebui sa comunice BNR si Biroului de Credit mai multe date referitoare la bonitatea clientilor, sistemele informatice de evaluare a acestora (rating si scoring) fiind interconectate. Consultand baza de date a Biroului de Credit, o banca va putea afla nu numai date despre persoanele care nu si-au indeplinit obligatii in istoria lor de creditare, ci si date pozitive (scoring). Realitatea este ca efectele datelor pozitive inscrise pana acum si care au a fi inscrise mai ales de acum inainte la Biroul de Credit nu exista. Desi in UE si SUA bonitatea poate reprezenta o sansa sigura pentru dobanzi sub nivelul pietei, in Romania singurul avantaj pe care il poate avea un client cu un istoric de credit "solid" este maximum obtinerea cu celeritate a unui credit. In prezent, numarul bancilor care furnizeaza date pozitive Biroului a ajuns la 11, carora li se adauga doua IFN-uri si o societate de leasing. Multe banci inca ezita sa furnizeze informatii pozitive la Biroul de Credit
5, desi numele bancilor care furnizeaza si date pozitive despre clienti nu este facut public.
Sistemul Biroului de Credit s-a dezvoltat in 3 faze.
In faza I, de la data punerii in functiune a Biroului (16 august 2004), participantii au inceput sa transmita zilnic Biroului de Credit, in format electronic, informatii referitoare la debitori cu restante la plata mai mari de 30 de zile, la debitorii "fraudulenti"
6, adica la persoanele care au savarsit o infractiune in relatie cu banca, pentru care s-a emis o hotarare judecatoreasca definitiva si informatii cu privire la declaratii cu inadvertente, adica date neconforme cu realitatea furnizate de persoane fizice la momentul solicitarii creditului.
In cadrul fazei a II-a de dezvoltare a sistemului, asa numita "faza pozitiva", operationala din data de 11 iulie 2005, au inceput sa fie prelucrate informatiile referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate persoanelor fizice, informatii provenite de la institutii bancare si non-bancare (societati financiare, de asigurari, de leasing, de telefonie fixa si mobila), participante in Sistemul Biroului de Credit, precum si informatii despre "fraudulenti" si declaratii cu inadvertente. Biroul de Credit, prin intermediul serviciului CRED-IT, pune aceste informatii la dispozitia participantilor, on-line, atunci cand acestia le solicita in vederea acordarii unui credit sau a monitorizarii creditelor acordate. Informatia este furnizata, in termen de cateva secunde, sub forma Raportului de Credit. De asemenea, Biroul de Credit pune la dispozitia persoanelor solicitante, gratuit o data pe an, situatia inscrierii in bazele de date ale Biroului de Credit, informatie care contine inclusiv numele participantului/participantilor la care acestea inregistreaza, eventual, restante. Raportul de Credit poate
7 contine date personale despre titular (numarul de cont - IBAN - , tipul de cont, data deschiderii contului, limita de credit acordata, suma acordata, suma restanta, starea contului, durata contractului, modalitatea de rambursare, plati si istoricul lor, pe maxim 2 ani in urma, date de identificare giranti, codebitori sau cosemnatari, debitele neonorate pentru care participantul s-a indreptat pentru recuperare catre giranti, cosemnatari sau asiguratori pentru riscul de neplata, garantii, reesalonari sau rescadentari de plati, persoanele recenzate cu declaratii cu inadvertente, "fraudulenti", angajatorul principal al titularului, alte informatii).
Valoarea totala a restantelor la imprumuturile contractate de populatie a ajuns la sfarsitul anului trecut la 419,1 milioane de lei, cea mai mare pondere fiind detinuta de creditele de consum. La sfarsitul lui 2006, fata de finalul lui 2005, s-a inregistrat o crestere de 140% a valorii restantelor curente. Diferenta si evolutia pot parea spectaculoase, dar, in realitate, circa 70% din aceasta crestere se datoreaza institutiilor nou-intrate in sistemul Biroului de credit. Intrucit nu toate creditele populatiei sunt inregistrate la Biroul de Credit, aceste restante la imprumuturi sunt, de fapt, o statistica a creditelor restante ale persoanelor fizice inregistrate la Biroul de Credit si nu o statistica a restantele populatiei, pe ansamblu. Restantele au crescut cu 70%, adica intr-un ritm mai mic decat cel al creditarii, care a urcat in 2006 cu peste 80%. Numarul de rapoarte eliberate de Biroul de Credit a depasit 10 milioane la finele lunii martie 2007, dupa ce a trecut de cinci milioane anul trecut. Aceasta evolutie a fost determinata, pe langa integrarea in sistem a unor noi participanti, de cresterea activitatii de creditare a persoanelor fizice
8.
Activitatea Biroului de Credit se axeaza pe colectarea si prelucrarea de date privind portofoliul de clienti – persoane fizice ai participantilor, furnizarea de informatii sau analize participantilor in scopul identificarii si cuantificarii riscului de credit, cresterii calitatii creditelor, diminuarii riscului de frauda si protejarii creditorilor, stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring) si furnizarea de consultanta financiar-bancara. Principiile care stau la baza activitatii Biroului de Credit sunt : (i) principiul reciprocitatii (participantii care furnizeaza informatii de risc si alte date aferente au acces doar la acea categorie de informatii din baza de date); (ii) principiul confidentialitatii ; (iii) principiul impartialitatii si corectitudinii; (iv) principiul eficientei in functionare.
In ce priveste functionarea propriu-zisa, Biroul de Credit se bazeaza pe o retea de comunicatii prin care se realizeaza schimbul de informatii dintre Birou si banci. La Biroul de Credit sunt raportate si inregistrate informatii (negative si pozitive) referitoare la persoanele fizice care au contractat credite si au intarzieri la plata ratelor scadente mai mari de 30 de zile calendaristice, informatii referitoare la "fraudulenti" si informatii referitoare la declaratii cu inadvertente. Intervalul de timp pentru care informatiile despre restante sunt afisate in Raportul de Credit este de 5 ani, calculat retroactiv de la data emiterii Raportului de Credit. Biroul de Credit nu poate sa modifice datele despre o persoana fizica recenzata. Conform contractului cu participantii, numai acestia au dreptul de a modifica, in situatii pe care le considera justificate, datele pe care le-au transmis Biroului de Credit.
Participantii la sistem, care nu se confunda cu actionarii, pot consulta bazele de date ale Biroului de Credit atunci cand li se solicita acordarea unui produs de tip credit sau de asigurare sau atunci cand monitorizeaza comportamentul propriilor debitori. Pentru a deveni participant la sistem, cel in cauza trebuie sa semneze un "contract de participare la sistemul Biroului de Credit", sa isi instaleze si testeze cu succes legaturile de comunicatii de date intre sediul sau si sediul Biroului de Credit, sa isi acrediteze specialisti instruiti corespunzator in utilizarea si operarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit, sa transmita catre Biroul de Credit fisierele de incarcare initiala a datelor si, in final, sa incarce cu succes in bazele de date ale Biroului de Credit fisierele de incarcare initiala a datelor. Conform principiului reciprocitatii, participantii (cocontractantii Biroului de Credit) care vor furniza informatii de risc si alte date aferente vor avea acces doar la acea categorie de informatii din baza de date.
Pot avea acces la informatiile stocate in baza de data a Biroului de Credit si persoanele fizice care doresc sa cunoasca datele cu care sunt inscrise la Biroul de Credit. Pentru eliberarea situatiei proprii ("Situatia inscrierii la Biroul de Credit"), in temeiul dreptului de acces la date privind propria persoana prevazut de Legea 677/2001, persoana in cauza trebuie sa adreseze in scris catre Biroul de Credit o cerere datata si semnata, la care sa anexeze o copie lizibila dupa actul de identitate (buletin sau carte de identitate) si, dupa caz, dovada platii serviciului solicitat. Aceasta cerere se poate trimite, insotita de actul de identitate si, daca este cazul, de documentul de plata prin posta, e-mail sau se poate completa si depune personal la cutia postala amplasata la sediul Biroului .
Faza a III-a este dedicata dezvoltarii scoringului, un produs deocamdata neutilizabil, dar care va putea oferi o imagine sintetica si nuantata in acelasi timp a comportamentului debitorului, usurand astfel decizia de creditare. Deocamdata aceasta faza nu este operationala, dar sistemul este conceput astfel incit participantii la sistem sa transmita Biroului de Credit si informatii pozitive relative la clienti iar, in baza acestor informatii, Biroul sa poata emite recomandari complete care sa probeze bonitatea solicitantului unui imprumut. Consensul bancilor de a transmite informatii pozitive va permite Biroului de Credit sa emita scrisori de bonitate pentru persoane fizice
9. Astfel va exista o evidenta a tuturor creditelor la care nu s-a intarziat plata ratelor, fapt ce va ajuta clientii bun platnici sa obtina credite mai usor si in conditii mai bune. Cum obtinerea unui credit presupune intocmirea unui dosar voluminos cu acte doveditoare ca imprumutul solicitat va putea fi returnat fara risc, pare sa fie o fantezie faptul ca un raport care atesta ca un client este "bun platnic", l-ar ajuta sa obtina acel credit in conditii mai bune. Totusi, concurenta din ce in ce mai impresionanta dintre banci va face acest lucru posibil.
In Romania, bancile inca nu recompenseaza clientii buni-platnici. Clientii fara incidente de plata pot primi facilitati la acordarea de credite, de genul unor dobanzi la credite cu un anumit numar de puncte procentuale sub nivelul pietei, practica des intalnita in majoritatea statelor europene si in SUA. La noi, acest stil de afacere bancara se va putea generaliza in momentul in care toate bancile din Romania vor trece la declararea evenimentelor pozitive catre Biroul de Credit. Pana acum, doar 11 banci raporteaza astfel de date la Biroul de Credit
10. Motivul acestei intirzieri, neprofitabila in primul rind bancilor, este pur romanesc : bancile, desi au profituri uriase in fiecare an, nu s-au grabit sa-si construiasca o baza de date cu clientii care-si platesc corect datoriile, respectand conditiile impuse de politica institutiei de credit.
Odata cu implementarea celei de-a treia faze a sistemului Biroului de Credit, creditele catre populatie se vor putea acorda in functie de calificativele (scoring) acordate de Biroul de Credit. Acest scoring va oferi o imagine sintetica si nuantata a comportamentului debitorului, cu scopul de a usura decizia de creditare. Scoringul va cuprinde toate datele pozitive sau negative referitoare la platile efectuate de rezidentii romani la produsele de credit, de asigurare, de leasing, de telefonie fixa sau mobila. Biroul de Credit va putea sa acorde chiar scrisori de garantie pentru populatie, pe baza carora institutiile de credit sa le poata acorda calificative persoanelor care vor sa contracteze un imprumut. De altfel, institutiile de credit vor fi obligate, conform cerintelor Basel II sa acorde astfel de calificative (scoring), insa una dintre cele mai mari probleme este obtinerea unor scrisori de garantie pentru populatie si companii. Credit-scoringul foloseste date despre solicitantul de credit/debitor pentru a evalua statistic probabilitatea unui rezultat pozitiv pentru orice risc financiar, spre exemplu, daca solicitantul isi poate permite rambursarea unui credit. Un model de scoring in cazul Romaniei va tine cont in primul rand de venituri, de varsta, de situatia familiala si de veniturile familiale, dar si de asa-numitul "scorecard", care reprezinta o statistica privind istoricul financiar al persoanei respective, proprietatile detinute, locul de munca, relatiile cu bancile, autoritatile si alte astfel de date.
Intrucit informatiile stocate in baza de date a Biroului de Credit se refera la persoane fizice, confidentialitatea si protectia datelor cu caracter personal pot ridica probleme deosebite pe planul dreptului la propria imagine.
Retinem, in primul rind, ca sub aspectul datelor cu caracter personal este aplicabila Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date
11. Legea nr.677/2001 se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate, in tot sau in parte, prin mijloace automate, precum si prelucrarii prin alte mijloace decat cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenta sau care sunt destinate sa fie incluse intr-un asemenea sistem. Date cu caracter personal sunt considerate a fi orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila (o persoana identificabila este acea persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau la mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale). Prelucrari de date sunt colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea datelor cu caracter personal. Orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuata numai daca persoana vizata si-a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru acea prelucrare
12.
Din modul in care este conceput sistemul Biroului de Credit nu rezulta ca prelucrarea datelor din baza de date a Biroului de Credit este efectuata cu acceptul expres si neechivoc al persoanei in cauza. In mod normal, pentru a evita orice contestatii ulterioare, ar fi util ca, la semnarea oricarui credit sau alt instrument de creditare de catre o persoana in cauza, banca sa obtina si acceptul persoanei in cauza de prelucrare a informatiei referitoare la credit prin Biroul de credit. La fel si in cazul celorlalti participanti la sistemul Biroului de credit.
Operatorul este obligat sa furnizeze persoanei vizate, la cerere, cel putin urmatoarele informatii: (i) identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul; (ii) scopul in care se face prelucrarea datelor; (iii) informatii suplimentare (categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor); (iv) orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere, tinand seama de specificul prelucrarii. Obligativitatea furnizarii acestor informatii persoanei vizate nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se efectueaza exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca aplicarea acestora ar da indicii asupra surselor de informare.
Legea nr.677/2001, prevede urmatoarele drepturi care au relevanta in privinta datelor stocate in baza de date a Biroului de Credit : (i) dreptul de acces la date (dreptul de a obtine de la operator la cerere si in mod gratuit, o data pe an, confirmarea faptului ca datele in legatura cu propria persoana sunt sau nu prelucrate de catre acesta); (ii) dreptul de interventie (dreptul de a obtine, la cerere si in mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea, stergerea sau transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma legii); (iii) dreptul de opozitie (dreptul de a se opune in orice moment, din motive intemeiate si legitime legate de situatia sa particulara, ca datele care o vizeaza sa faca obiectul unei prelucrari, cu exceptia cazurilor in care exista dispozitii legale contrare). Operatorul este obligat sa notifice autoritatea de supraveghere, personal sau prin reprezentant, inainte de efectuarea oricarei prelucrari ori a oricarui ansamblu de prelucrari avand acelasi scop sau scopuri corelate. Transferul catre un alt stat de date cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrari sau sunt destinate sa fie prelucrate dupa transfer poate avea loc numai in conditiile in care nu se incalca legea romana, iar statul catre care se intentioneaza transferul asigura un nivel de protectie adecvat. Prelucrarea nelegala a datelor cu caracter personal poate fi sanctionata penal sau contraventional. Daca din prelucrarea ilegala a datelor cu caracter personal rezulta si un prejudiciu, operatorulu poate fi obligat si la despagubiri, pentru acoperirea prejudiciului.
Un risc greu de prevazut in urma cu 6 ani, cind a fost edictata Legea nr.677/2001, il reprezinta furtul de identitate electronica sau virtuala (pe internet), fapta practicata de hacker-i (un fel de pirati ai spatiului virutal) si denumita, in jargonul internetului, "phishing", furt practicat pentru a intra in posesia informatiilor referitoare la conturile bancare ale victimelor sau a altor informatii utile jefuirii victimelor acestor atacuri informatice. Stiind ca operatiunile bancare se pot efectua foarte comod prin sistemul multi cash sau altele asemanatoare, care permit operatiuni pe conturile bancare prin utilizarea semnaturii electronice, este usor de imaginat ca persoana care intra in posesia informatiilor referitoare la semnatura electronica, la cont si la celelalte elemente de identificare electronica, poate sa-l substiuie pe titular si sa-i "umble" in conturi. De aceea, Biroul de Credit, prin intermediul caruia sunt circulate acest gen de informatii, are o sarcina dificila, aceea de a asigura confidentialitatea si integritatea acestor informatii. Biroul de Credit, ca operator de baze de date cu caracter personal, este obligat sa aplice masurile tehnice si organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal impotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificarii, dezvaluirii sau accesului neautorizat, in special daca prelucrarea respectiva comporta transmisii de date in cadrul unei retele, precum si impotriva oricarei alte forme de prelucrare ilegala.
"Phishing"-ul (furtul de identitate pe internet prin folosirea sistemelor de transmisie electronice) este practicat prin transmiterea unor e-mail-uri care par a veni din partea bancii sau a unor adrese de internet "clonate", care par a fi site-urile bancii, prin care persoanele vizate sunt pacalite sa-si dezvaluie datele personale. Numerosi naivi cad victima acestei practici si din neatentie isi incredinteaza datele legate de conturi bancare unor link-uri catre site-uri dubioase. In cazul in care o persoana a devenit victima unei asemenea scheme prin care a dezvaluit din greseala codurile de acces, este imperativ sa notifice bancii imediat furtul de identitate. Conform reglementarilor BNR, dupa aceasta notificare banca devine responsabila pentru toate tranzactiile frauduloase efectuate. In caz contrar, clientul suporta pierderile survenite, insa in limita echivalentului a 150 euro. Dincolo de acest prag, banca trebuie sa despagubeasca clientul pentru toate tranzactiile frauduloase, chiar daca acesta nu a avut timp sa o notifice. Singurul caz in care persoanele fizice nu mai beneficiaza de protectia legii este atunci cand banca dovedeste ca ele au actionat cu neglijenta. Procedura de urmat in asemenea cazuri este prevazuta in Regulamentul BNR nr. 6 din 11/10/2006 privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente. In contra prevederilor acestui regulament, contractele pe care bancile le incheie cu clientii nu prevad aceste clauze si arunca in schimb intreaga responsabilitate pe umerii lor
13.
O alta metoda prin care pot fi aflate datele personale este introducerea unui virus in sistem, care memoreaza parolele si adresele personale de e-mail, site-urile vizitate si care le pune la dispozitia celui care a trimis initial virusul.
Masurile de protectie utilizabile sunt cateva aplicatii software anti-phishing. Acestea identifica continutul tip phishing al unor site-uri web si mesaje de posta electronica. Aplicatiile pot fi integrate in browser-ele web (mecanisme de cautare pe internet) si contul de e-mail sub forma unui toolbar (bara de instrumente) care arata numele real al domeniului site-ului vizitat, ajutand astfel la identificarea site-urilor pirat. Filtrele anti-spam (spam = mesaj nesolicitat sau nedorit) ajuta, de asemenea, la protectia anti-phishing, reducand numarul mesajelor nesolicitate. De asemenea, multe site-uri de Internet care ofera posibilitatea crearii de conturi folosesc in procesul de validare a utilizatorilor anumite metode de verificare care reduc riscul confuziei intre site-ul real si cele pirat, create pentru furtul datelor personale
14.
Din perspectiva confidentialitatii, dispozitii privind secretul bancar se intalnesc in OUG 99/2006 (in special art. 111), dispozitii care se aplica si Biroului de Credit, desi aceasta societate comerciala nu este o banca.
4. Centrala Riscurilor Bancare (CRB) este o baza de date, administrata de BNR, in care sunt inscrise persoanele fizice sau juridice care au credite contractate. Prin Reteaua de Comunicatii Interbancara, institutiile de credit trimit CRB informatii relative la bonitatea clientilor, informatii care, concretizate in rapoarte ale CRB, sunt puse la dispozitia celorlalte institutii de credit. In acest fel, institutiile de credit fac un schimb de informatii ce poate contribui intr-o masura importanta la preventia riscurilor pe care le-ar putea suferi in cazul in care ar intra in relatii de afaceri cu clienti aflati in situatii de supraindatorare sau de insolventa ori doar in simple situatii de criza financiara. In privinta persoanelor fizice, la CRB se inregistreaza toate restantele la credite mai mari de 30 zile, dar si informatii despre fraudele cu carduri. Daca in cazul Biroului de Credit istoricul intarzierilor la plata cuprinde o perioada de 5 ani calculata retroactiv de la data emiterii raportului de credit, in cazul CRB, aceasta perioada se intinde pe 7 ani.
Difuzarea informatiilor stocate de CRB catre institutiile de credit se face lunar printr-un raport (denumit "situatia riscului global") in care sunt cuprinse toate creditele si angajamentele de care debitorul a beneficiat de la toate institutiile de credit, fara a se preciza identitatea institutiilor creditoare. Dreptul la confidentialitatea relatiilor clientului cu banca precum si protectia datelor personale se asigura prin contractul semnat cu banca, prin care clientul isi da consimtamantul cu privire la aceste prelucrari de date.
Datorita informatiilor detaliate pe care le contine raportul "situatia riscului global", acesta poate contribui la a determina o banca sa acorde un nou imprumut sau nu. Din perspectiva clientului, este recomandat ca fiecare solicitant de credit sa stie cum figureaza in aceste baze de date, anterior solicitarii creditului, in asa fel incit sa poata lua decizia contractarii in cunostinta de cauza a unui credit sau sa poata negocia conditii mai favorabile de creditare.
Centrala Riscurilor Bancare este reglementata prin Regulamentul BNR nr. 4/2004. Conform art. 1 alin. (2) din acest regulament, CRB este un centru de intermediere care gestioneaza, in numele BNR, informatia de risc bancar si informatia despre fraudele cu carduri, pentru scopurile utilizatorilor, in conditiile pastrarii secretului bancar.
CRB isi constituie o baza de date cu aceste infromatii, structurata, conform art. 4 din Regulament, in patru registre, dupa cum urmeaza : (i) registrul central al creditelor (RCC), in care sunt inregistrate informatii de risc bancar raportate de institutiile de credit; acest registru este actualizat lunar; (ii) registrul creditelor restante (RCR), care contine informatii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare, pe ultimii 7 ani; acest registru este alimentat lunar de Registrul central al creditelor; (iii) registrul grupurilor de debitori (RGD), care contine informatii despre grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezinta un singur debitor; si acest registru este alimentat lunar de Registrul central al creditelor; (iv) registrul fraudelor cu carduri (RFC), care contine informatii despre fraudele cu carduri comise de posesorii si raportate de institutiile de credit; acest registru este actualizat on-line. Schimbul de informatii de risc bancar se realizeaza electronic prin Reteaua de Comunicatii Interbancara. BNR asigura conditiile tehnice pentru buna functionare a CRB.
Raportarea de catre banci a informatiei de risc bancar si a informatiei privind fraudele cu carduri este obligatorie, la termenele si in conditiile prevazute in Regulament. Pentru a-si indeplini obligatia de raportare, institutia de credit trebuie sa raporteze la CRB informatia de risc bancar, folosind procedurile stabilite in art. 6 din Regulament pentru fiecare tip de operatiune (respectiv, raportarea debitorilor, a grupurilor de debitori si a riscurilor individuale, precum si pentru stergerea riscurilor, a unui debitor sau a unui grup de debitori). O procedura speciala este prevazuta in art. 8 din Regulament pentru raportarea fraudelor cu carduri. In orice caz, inscrierea informatiei in CRB va fi efectuata numai daca sunt indeplinite conditiile de validare, prevazute expres in art. 10 alin. (1) din Regulament.
CRB nu poate modifica din proprie initiativa informatia de risc bancar sau cea despre fraude cu carduri.
Informatiile din Registrul CRB sunt organizate si gestionate in asa fel incat sa se obtina datele agregate necesare utilizatorilor. De aceea, institutiile de credit sunt tinute sa transmita informatii simple, obiective, pe care CRB sa le poata transforma, organiza si prelucra in situatii centralizate bazata pe date agregate.
CRB transmite din proprie initiativa, lunar, persoanei raportante, informatia referitoare la riscul global pentru debitorii raportati pe luna respectiva, informatia referitoare la fraude cu carduri si informatii referitoare la incidentele de plata. Dar CRB transmite, la cerere, oricarei persoane raportante, informatii despre creditele restante ale unei persoane. Se pot cere astfel de informatii pe o perioada anterioara de maxim 7 ani. In fine, CRB transmite la cerere, oricarei institutii de credit, informatia de risc bancar referitoare la orice persoana fizica sau juridica nonbancara. In cazul persoanei fizice, este necesar acordul scris al acesteia, daca se cer informatii despre aceasta.
Art. 21 din Regulament permite CRB ca, in anumite situatii (ex. : "accesul s-a facut de persoane neautorizate"), sa sisteze furnizarea informatiilor. De asemenea, Cap. 3 din Regulament reglementeaza o procedura de corectare a informatiei inregistrate in baza de date a CRB, in caz de eroare sau pentru situatia in care s-a reusit o conciliere.
Acelasi art. 21 permite CRB corectarea erorilor materiale strecurate in procesul de prelucrare a informatiilor. In orice caz, CRB nu poate inscrie in Registrul Central de Credite decat informatii care respecta cerintele art. 10 alin. (1), deci informatii, cel putin in aparenta, corecte. Art. 22 din Regulament permite persoanei declarante sa solicite corectarea erorilor, fie din initiativa persoanei recenzate, care descopera ca o inregistrare in Registrul Central a fost facuta in mod eronat pe numele sau de catre o institutie de credit (sursa erorii a fost identificata personal de catre cel recenzat), fie din initiativa institutiei de credit. Anumite informatii inregistrate in baza de date a CRB pot fi corectate numai o singura o data si, in mod exceptional, de doua ori. Spre exemplu, o informatie de risc bancar conciliata nu mai poate fi nici modificata. Termenul in care CRB e obligata sa inscrie informatia de risc bancar care corespunde cu realitatea in urma corectarii este de o zi bancara. Corectarea erorilor in privinta informatiilor privind fraudele cu carduri se deruleaza dupa o procedura speciala, reglementata de art. 27 din Regulament.
Regulamentul CRB permite ca, prin intermediul procedurii concilierii, pusa la indemana oricarei persoane recenzate care contesta corectitudinea unor date inscrise in baza de date a CRB, acea persoana recenzata sa determine rectificarea informatiei inscrisa in CRB. Solicitarea de conciliere trebuie sa indeplineasca doua cerinte : sa fie facuta in conditiile in care nu se cunoaste institutia de credit – sursa a erorii si sa fie facuta in termen de o zi bancara de la consultarea bazei de date a CRB. Procedura concilierii este reglementata de art. 29 din Regulament.
Desi nu rezulta expres din regulamentul citat, nimic nu impiedica persoana recenzata, prejudiciata moral sau material prin inscrierea abuziva sau eronata a unei informatii relative la sine in CRB, sa solicite instantei de judecata repararea prejudiciului sau orice alta masura necesara inlaturarii consecintelor inscrierii. Pe temeiul obligatiei de a face, CRB poate chiar sa fie obligata de instanta la rectificare sau la radierea informatiei din registrul CRB. In actiunea in despagubiri, precum si in actiunea in obligatia de a face, pirit poate fi atit institutia de credit declaranta, cit si CRB (pentru care va sta in proces BNR, intrucit CRB nu este o persoana juridica, ci un serviciu specializat al BNR), precum si institutia de credit declaranta si CRB, in co-particpare procesuala. Pe de alta parte, in cazul in care persoana recenzata este o persoana fizica, aceasta are toate drepturile pe care le are orice persoana fizica in legatura cu care sunt prelucrate date cu caracter personal, drepturi prevazute de Legea nr.677/2001 si enuntate mai sus.
5. Centrala incidentelor de plati (CIP) este un departament in cadrul BNR, infiintat in anul 1997
15 ca un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor cu instrumente de plata (cecuri, cambii, bilete la ordin), atat din punct de vedere bancar (tragerea in descoperit de cont), cat si din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere). Fraudele comise prin folosirea de carduri de debit sau credit sunt considerate "informatii de risc bancar", acestea fiind raportate de banci la Centrala Riscurilor Bancare.
In legatura cu conceptul CIP se impun unele comentarii critice.
In primul rind, cecul, ca mijloc de plata, este de mult esit din uzul persoanelor fizice, care utilizeaza in acest scop din ce in ce mai des cardul bancar (moneda electronica, scripturala). Nici instrumentul cambial nu mai este de mult in uzul curent al agentilor economici ca instrument de creditare. Cu toate acestea, conceptul CIP se cantoneaza la cec, cambie si bilet la ordin, omitind sa includa in acest sistem si cardurile, pe piata carora fraudele sunt din ce in ce mai numeraose, ample si ingenioase.
In al doilea rind, intre cec, pe de o parte, si cambie si biletul la ordin, pe de alta parte, exista o diferenta fundamentala. Cecul este un mijloc de plata, ceea ce inseamna ca emiterea sa fara acoperire (provizionul nu exista) constituie infractiune, mai precis, infractiunea de inselaciune prin emiterea de cecuri fara acoperire. In schimb, cambia si biletul la ordin sunt mijloace de creditare, ceea ce inseamna ca ele pot fi emise si fara acoperire, tocmai pentru ca opereaza o creditare a obligatului cambial de catre beneficiarul cambiei sau biletului la ordin. Daca, la scadenta, obligatul cambial acopera cambia sau biletul la ordin (constituie proviziunea), nu suntem in prezenta unui incident de plata, ci a unui incident cambial care, cel putin din perspectiva denumirii acestui seriviciu constituit in cadrul BNR (Centrala Incidentelor de Plati), nu ar fi destinat stocarii in aceasta baza de date negative. Din pacate, Regulamentul BNR nr.1/2001 nu face aceasta distinctie fundamentala, punind cele doua tipuri de titluri comerciale de valoare pe pozitii de egalitate. Inexistenta proviziunii la cambie sau la bilet la ordin este transformata dintr-un simplu incident cambial intr-un incident de plata, care permite inscrierea obligatului cambial in CIP. Desi cambia si biletul la ordin nu mai sunt foarte utilizate in comert, cel putin nu ca mijloc de creditare intre comercianti, bancile, societatile de leasing si alte institutii de credit si chiar si comerciantii obisnuiti inca le mai folosesc drept instrumente de garantare a rambursarii, respectiv, a platii. A trimite la CIP un bilet la ordin emis pentru garantia rambursarii sau a platii este, in mod evident, o exagerare.
Dincolo de comentariile de mai sus, se observa ca CIP este un serviciu din cadrul Bancii Nationale a Romaniei care administreaza o baza de date cu referinte negative relative la agentii economici si persoanele fizice din Romania care au produs incidente la plata cu cecuri, cambii si bilete la ordin. Transmiterea informatiei la Centrala Incidentelor de Plati se face pe cale electronica, prin utilizarea Retelei de Comunicatii Interbancare ce leaga centrala BNR cu centralele tuturor bancilor, fara informarea persoanei vizate. Informatiile privind incidentele de plata sunt mentinute in baza de date pe o perioada de sapte ani de la data inscrierii. Bancile pot refuza cererea de acordare a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client, daca acesta figureaza in baza de date a CIP. Din acest punct de vedere inscrierea in CIP poate constitui o adevarata moarte civila, fiind, practic, ultimul pas catre faliment. Informatiile inregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi sterse din aceasta baza de date decit in cazurile de exceptie in care se anuleaza de catre banca emitenta cererea de inscriere in CIP (ceea ce poate atrage consecinte drastice asupra bancii in cauza, care poate fi amendata contraventional pentru o asemenea eroare) sau ca urmare a hotararii judecatoresti.
Prin consultarea CIP se pot obtine informatii privind istoricul incidentelor de plati inregistrate la plata de cecuri, bilete la ordin sau cambii si informatii privind falimentul sau litigiile de proprietate. Singurele date care trebuie cunoscute la solicitarea informatiilor sunt: codul fiscal (in cazul persoanelor juridice), codul numeric personal (pentru persoane fizice) sau in cazul in care se doreste a se afla informatii despre o anumita fila de cec, trebuie sa se cunoasca seria si numarul acesteia (se poate astfel afla daca nu a fost declarata ca anulata/pierduta/furata). Din punct de vedere practic, consultarea bazei de date a CIP se face prin intermediul unei banci. Art.47 din Regulamentul BNR nr.1/2001 prevede ca persoanele fizice sau juridice pot avea acces la informatiile din baza de date a Centralei Incidentelor de Plati prin intermediul bancilor comerciale.
Baza de date a Centralei Incidentelor de Plati este structurata in doua fisiere principale, Fisierul National de Incidente de Plati, in care sunt stocate toate incidentele de plata indiferent de cauza care le-a generat, si Fisierul National al Persoanelor cu Risc, care cuprinde toate incidentele de plati majore generate de cauze cum sunt : instrumente de plata trase in descoperit de cont, cecuri emise fara autorizarea trasului, cecuri emise cu data falsa sau carora le lipseste o mentiune obligatorie, cecuri circulare sau cecuri de calatorie emise la purtator, cecuri emise de catre un tragator aflat in interdictie bancara, scontarea cambiei fara existenta in total sau in parte a creantei cedate in momentul cesiunii acesteia.
Schema modului de functionare a CIP este reprezentata in Figura 1 (pentru protectia drepturilor de autor, precizez ca schita este preluata de pe site-ul BNR).
Pentru cecuri, incidentele de plati majore determina, pe langa inscrierea in Fisierul National al Persoanelor cu Risc a persoanei fizice sau juridice care a produs incidentul si declararea acesteia in interdictie bancara, regim impus de catre banca unui titular de cont prin care se interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioada de un an. De altfel, emiterea de cecuri fara acoperire constituie infractiune.
Desi in mod traditional CIP detine informatii despre incidentele de plata cu titluri comerciale de valoare, iar aceste instrumente sunt folosite, ca regula, de persoane juridice, Regulamentul BNR nr.1/2001 se aplica si persoanelor fizice care au produs incidente la plata cu cecuri, cambii si bilete la ordin. Cu toate acestea, incidente care sa implice persoanele fizice se intalnesc mai rar. Mai grav este ca, pentru lipsa unor sume derizorii dintr-o tranzactie, de cele mai multe ori rezultate din diferente produse de comisioanele bancare ascunse, necomunicate, clientii pot ajunge in evidenta Centralei Incidentelor de Plati, fapt care le poate afecta imaginea si credibilitatea.
Platile sau garantiile de rambursare efectuate sau constituite cu cecuri ori cu bilete la ordin sunt neobisnuite si, de aceea, potentialul beneficiar ar trebui sa faca, in prealabil admiterii unui astfel de titlu, o verificare la Centrala Incidentelor de Plati, mai ales daca suma este importanta si daca este prima afacere incheiata cu respectiva firma. In acest fel se pot afla informatii despre antecedenta eventualelor fraude comise de catre partenerul de afaceri respectiv. Recuperarea unei datorii de catre stat, companii sau persoane fizice este un proces lung, care consuma bani, timp si de multe ori nervi, iar banii nu ajung intotdeauna in conturi, chiar daca justitia a dat sentinte definitive, iar executorii judecatoresti au ajuns la usa datornicului. Pentru a se evita acest consum, partile contractante pot accepta cecuri, cambii sau bilete la ordin care au caracteristica esentiala de a fi titluri executorii, care il scutesc pe beneficiar de un proces indelungat. Dar acest avantaj nu trebuie sa stirneasca un entuziasm atit de mare incit sa se renunte la sau sa se omita o minima verificare a credibilitatii financiare si a seriozitatii persoanei emitente a titlului comercial de valoare, prin verificarea acesteia la Centrala Incidentelor de Plati. Statistic, exista o sansa destul de mare ca in cazul in care o firma a fraudat un partener de afaceri prin emiterea de titluri comerciale de valoare neregulate sa fie un partener neserios, astfel incat apelandu-se la CIP se evita situatia neplacuta a primirii unui cec sau a unui bilet la ordin care sa nu aiba acoperire. Informatiile inregistrate in CIP pe numele unei persoane fizice sau juridice nu pot fi sterse din aceasta baza de date cu exceptia cazului in care se anuleaza de catre persoana declaranta care le-a transmis anterior la CIP sau ca urmare a hotararii unei instante judecatoresti.
Pentru a se evita aparitia de greseli, bancile au obligatia recuperarii formularelor de cec necompletate sau gresit completate eliberate anterior, cu exceptia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. In cazul in care nu recupereaza toate formularele de cec necompletate sau gresit completate, trebuie sa le anuleze si sa transmita aceasta informatie la CIP, intr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaratiei CIP privind interdictia bancara.
Astfel, in cazul in care comerciantul care urmeaza sa primeasca un cec de la clientul sau in schimbul marfurilor vandute sau serviciilor prestate poate afla daca seria si numarul cecului pe care ar urma sa-l primeasca face parte dintr-un set de instrumente de plata avizate de B.N.R. sau daca nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din circulatie. De asemenea, la emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita informatii privind obligatul cambial principal, respectiv trasul
16.
Ca si in cazul Centralei Riscurilor Bancare, si in ceea ce priveste Centrala Incidentelor de Plati se pot corecta in justitie erorile sau abuzurile strecutare in procesul de prelucrare a datelor inscrise in CIP. De altfel, chiar Regulamentul nr.1/2001 prevede ca informatiile inscrise in CIP pot fi sterse in baza unor hotariri judecatoresti. Spre deosebire de informatiile procesate in Centrala Riscurilor Bancare, care sunt informatii pozitive sau negative, dupa caz, in Centrala Incidentelor de Plati se inscriu numai informatii negative. Aparitia unei persoane in aceasta baza de date, accesibila tututor institutiilor de credit, este un fapt grav, care poate afecta intr-o maniera dramatica credibilitatea persoanei in cauza. Asadar, persoana care se considera prejudiciata moral sau material prin inscrierea abuziva sau eronata a unei informatii relative la sine CIP, poate sa solicite instantei de judecata repararea prejudiciului sau orice alta masura necesara inlaturarii consecintelor inscrierii. Pe temeiul obligatiei de a face, institutia de credit care a transmis abuziv sau eronat informatia spre inscriere in CIP poate fi obligata de instanta sa emita cerere de anulare a inscrierii, iar CIP poate fi obligata la rectificare sau la radierea informatiei din registrul sau
17. Avind in vedere urgenta deosebita a situatiei, consider ca se poate dispune provizoriu, pe cale de ordonanta presedintiala, chiar si suspendarea efectelor inscrierii persoanei reclamantului in CIP, masura care, odata inscrisa in CIP, poate inlatura in mod provizoriu, pina la solutionarea fondului cererii de obligatie de a face, efectele negative ale inscrierii in CIP. In actiunea in despagubiri, precum si in actiunea in obligatia de a face, pirit poate fi atit institutia de credit declaranta, cit si CIP (pentru care va sta in proces BNR, intrucit CIP nu este o persoana juridica, ci un serviciu specializat al BNR), precum si institutia de credit declaranta si CIP, in co-participare procesuala
18. Pe de alta parte, in cazul in care persoana vatamata este o persoana fizica, aceasta are toate drepturile pe care le are orice persoana fizica in legatura cu care sunt prelucrate date cu caracter personal, drepturi prevazute de Legea nr.677/2001 si enuntate mai sus.
6. Legislatia romaneasca se dezintereseaza de tratamentul judiciar al situatiei de supraindatorare a simplilor particulari. De lege lata, singura reglementare referitoare la situatia de insolvabilitate notorie datorita supraindatorarii simplilor particulari se regaseste in Codul civil, care contine o serie de dispozitii vetuste si desuete referitoare la starea de deconfitura
19.
Deconfitura, pe care uneori legiuitorul o numeste insolvabilitate
20, este starea constanta de insolvabilitate a unui simplu particular, adica exact ceea ce este falimentul pentru un comerciant
21. Procedura deconfiturii trebuie constatata judiciar
22, ceea ce presupune un timp indelungat care ii poate permite debitorului sa-si ascunda averea sau creditorilor sa profite de starea sa patrimoniala precara. Procedura deconfiturii nu organizeaza o colectivitate concursuala de creditori, ci doar constata o stare a patrimoniului debitorului care poate atrage o serie de consecinte patrimoniale fata de debitor (pierderea beneficiului termenului, rezolutiunea de drept a unor contracte, interdictia termenului de gratie etc.). Starea de deconfitura nu atrage, in schimb, nici o consecinta de natura nepatrimoniala fata de debitor. Debitorul, spre exemplu, isi pastreaza dreptul de a-si administra averea (in timp ce principalul efect al deschiderii procedurii insolventei este desesizarea debitorului), lasindu-i acestuia in continuare " dreptul " de a-si ruina averea si creditorii. Pe de alta parte, creditorii, in mod individual, il pot executa silit pe debitor, imediat, fara trecerea de vreun termen. Pentru acest motiv, cel ce observa la timp starea de insolvabilitate a debitorului, poate profita de informatie si poate sa-l execute rapid pe debitor, eventual in dauna altor creditori, mai ales a celor privilegiati, care nu vor fi obtinut la timp informatia. Din acest motive, procedura deconfiturii nu a avut o aplicabilitate practica deosebita, fiind cazuta de mult in desuetudine. Este evident ca, in conditiile actuale, in care celeritatea si transparenta procedurii sunt esentiale pentru succesul unei astfel de proceduri, aceasta procedura nu poate fi aplicata pentru situatia supraindatorarii simplilor particulari.
Legislatia anglo-saxona, in special cea americana si, dupa modelul acesteia, legislatia unor state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Franta si Germania, se preocupa in mod serios de insolventa simplilor particulari, vazuti in special in calitatea acestora de consumatori de bunuri si de credite. Asa cum s-a aratat in doctrina romaneasca recenta
23, legislatia americana permite si consumatorului sa se declare bankruptcy, punandu-si averea sub controlul unei curti federale cu scopul de a scapa de datorii. Procedura de bankruptcy aplicabila persoanelor fizice este reglementata de cap. VII din US Commercial Code. Pe perioada de bankruptcy, debitorul nu mai are acces la credite, cumparari in rate, contracte de leasing sau orice alte operatiuni care presupun creditarea. Daca starea de bankruptcy este declarata scuzabila, debitorului i se acorda asa-numitul " nou inceput " (a fresh new start), adica datoriile ramase neachitate i se sterg, el putind avea din nou acces la credite si recistigindu-si statutul personal anterior. In schimb, daca starea de bankruptcy este considerata ne-scuzabila, debitorul este decazut din aproape toate drepturile civile (cu exceptia celor personal-nepatrimoniale), pe termen de cel putin 5 ani de la data inchiderii procedurii. Interdictia accesului la credite echivaleaza cu o adevarata " moarte civila " pentru debitor, intrucit cel in cauza nu mai poate folosi instrumente electronice de plata, nu mai are acces la utilitati, nu mai poate beneficia de esalonarile la creditele ipotecare, creditele de consum, ratele de leasing etc. Mai mult chiar, pe perioada procedurii de bankruptcy si ulterior, pe cei 5 ani ulteriori inchiderii procedurii, sunt considerate infractiuni obtinerea de credite fara a dezvalui starea de faliment, continuarea de afaceri sub alt nume, fara dezvaluirea faptului ca debitorul este sau a fost in faliment, implicarea in constituirea, administrarea sau conducerea unei societati, fara acordul tribunalului. De asemenea, debitorului i se poate interzice sa ocupe unele functii publice.
Exista serioase argumente pentru extinderea si la noi a legislatiei insolventei fata de simplii particulari, pentru situatiile de supraindatorare a acestora.
In urma cu peste un secol, un autor
24 propunea extinderea procedurii falimentului si la necomercianti, aducind o serie de argumente foarte pertinente la vremea respectiva. Autorul arata ca, in afara de faptul ca distincita intre creantele comerciale si cele civile este arbitrara, se intimpla ca un necomerciant sa aiba si datorii comerciale si invers, un comerciant sa aiba datorii civile. De altfel, la procedura falimentului, dupa deschiderea acesteia, participa nu numai creante comerciale, ci si creante civile, fiscale sau salariale. Dar cel mai important argument al includerii necomerciantilor in sfera de aplicabilitate a procedurii falimetlui este acela ca creditorul, indiferent daca debitorul este comerciant sau nu, trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie. Spre exemplu, nu se justifica in nici un fel pastrarea dreptului debitorului de a-si administra averea in caz de deconfitura, numai pentru ca debitorul nu are calitatea de comerciant. " Deconfitul trebuie sanctionat ca si falitul
25 ", printre altele si prin decaderea din dreptul de a-si administra averea.
In alta ordine de idei, in conditiile unei economii de piata, orientata catre consum, investiile personale si consumul se bazeaza din ce in ce mai mult pe credit, care se contracteaza la banci, societati de leasing, societati de credite ipotecare, societati de credite de consum ori prin cumparari in rate sau pe credit. Multiplicarea si amplificarea creditelor poate duce, ca si in cazul comerciantilor, la crize financiare de supraindatorare. Tendinta de indatorare prin credite de consum este cu atit mai mare, cu cit rata de crestere a economiei este mai mare. In Romania, rata de crestere economica a fost in medie de 7% in ultimii trei ani. Rata de crestere a indatorarii prin credite de consum a simplilor particulari a fost, insa, de cel putin 30% anual. Datele statistice arata ca pina la finalul anului 2006, un numar de 17,5 mil. de credite au fost contractate de persoane fizice. In mediul urban, cel ptin 40% dintre persoanele in virsta de 18 pina la 65 de ani au contractat cel putin un credit, tipurile de credit cele mai utilizate fiind cele pentru nevoi personale. Iar restantele au ajuns deja la nivelul de 290 mil. lei
26. Aceasta tendinta de crestere a ratei de indatorare nu poate dura la nesfirsit, mai ales in Romania, o tara cu economie care nu si-a corectat deloc racilele din perioada comunista si nici din perioada de tranzitie la economia de piata si o tara in care cresterea economica este sustinuta, de fapt, de consum. Va urma, in mod evident, o severa corectie, ceea ce va provoca mari probleme bancilor, care isi vor fi vazut clientela pentru creditele de retail injumatatita. Nici piata creditelor ipotecare nu este ferita de acest risc, chiar daca in Romania aceasta piata este la inceput si in plina dezvoltare, rata creditelor neperformante din acest sector fiind, in prezent, mai mica de 1%. Totusi, clientela acestor credite este puternic polarizata. Exista o minoritate de clienti care acceseaza credite ipotecare nu din nevoia de a obtine o locuinta, ci pentru a efectua plasamente in imobile pe care spera sa le poata vinde cu profit sau sa le inchirieze, adica pentru a specula. Marea majoritate a populatiei are, insa, cu greu acces la aceste credite, date fiind preturile foarte mari ale locuintelor (determinate fie de factori obiectivi, cum ar fi cererea imensa de locuinte, fie de factori subiectivi, cum sunt investitiile imobiliare si nevoia bancilor de a acorda cit mai multe credite ipotecare). In SUA, la inceputul lunii august 2007, piata ipotecara a fost cutremurata de un adevarat crah, cauzele fiind exact aceleasi care au stat si la baza crah-ului bursier american din 2002, adica " exuberanta " investitionala si speculatia
27. Politica economica a SUA a permis americanilor cu venituri medii sau mici sa cumpere locuinte pe credit ipotecar cu termene de 30 de ani sau mai mult, cu dobinzi care ajunsesera, la inceputul anului 2007, la doar 1% si aceasta inconditiile in care perioadele de gratie se intindeau pe 2 ani, creditul urmind sa fie achitat pe urmatorii 28 de ani. In august 2007, insa, dobinda a sarit la 5,25%, datorita "bulei speculative care s-a spart". Familiile americane, in momentul de fata, nu isi mai pot refinanta creditele si, in final, nu isi vor mai putea achita debitele la banci. Corectia subsecventa spargerii bulei speculative a dus la reducerea valorii imobilelor, ipotecile asupra acestora nemaiputind acoperi valoarea creditului ipotecar. Volumul creditarii incepe sa scada. Ca o consecinta a reducerii volumului creditarii, valorile mobiliare prin care sunt securitizate creditele ipotecare (obligatiuni sau titluri ipotecare) isi pierd din lichiditate, de unde rezulta pierderi pentru piata secundara a creditelor ipotecare (fonduri de investitii sau fonduri ipotecare). De altfel, si sectorul constructiilor are de suferit si, pe ansamblu, toata economia americana da semne de "oboseala". Acest trend descrescator se va opri, insa, cu siguranta, intrucit, pe de o parte, economia americana contine mecanisme interne eficiente de corectie, iar legislatia americana prevede proceduri de tratement judiciar al situatiei de supraindatorare a persoanelor fizice, care permit un "nou start", o reintrare in circuitul civil al celor ajunsi faliti datorita consecintelor acestui crah. Avind in vedere speculatiile imobiliare de pe piata romaneasca, " si pe noi ne paste un risc de prabusire a pietei
28 ". In plus, bancile vor avea cu siguranta mari probleme financiare, intrucit orice credit care nu mai poate fi rambursat – si este evident ca in caz de supraindatorare, clientul bancii nu va mai putea sa-si achite ratele – trebuie inscris ca si credit neperformant in evidentele bancii si trecut in " extrabilantier ", operatiune care este insotita, obligatoriu, de constituirea de provizioane de risc, in suma egala cu cuantumul creditului ne-performant. Presupunind ca o banca are chiar si 1% din totalul creditelor de retail blocate in credite neperformante si in provizioane care sa acopere aceste credite, inseamna ca banca in cauza este obligata la un efort financiar ridicat, care ii poate afecta indicele de solvabilitate. Daca, ipotetic, rata creditelor de retail neperformante ajunge la 10%, atunci se poate spune ca pentru banca in cauza se apropie dezastrul. In fine, as observa ca, in cazul clientilor persoane juridice, odata trecut de faza de deschidere a procedurii insolventei fata de acest gen de debitori, banca poate dispune de sumele constituite cu titlu de provizioane (suma care, de la momentul trecerii creditului neperformant in " extrabilantier " si pina la trecerea la procedura de insolventa, fusese indisponibilizata sub forma de provizion). Insa, pentru clientii persoane fizice, care nu pot fi subiecti ai procedurii insolventei pentru cazul supraindatorarii, acest beneficiu al deblocarii provizioanelor de risc nu exista. Extinderea procedurii insolventei la simplii particulari pentru supraindatorare ar fi, asadar, un avantaj major pentru banci, care nu ar mai fi nevoite sa mentina provizioanele pina la momentul finalizarii executarii silite asupra datornicului, ci numai pina la momentul deschiderii procedurii insolventei asupra acestuia. In alta ordine de idei, o procedura de insolventa aplicabila persoanelor fizice pentru supraindatorare este necesara si pentru a proteja mediul bancar, in special, si mediul de afaceri, in general, de debitorii " profesionisti " (cei care fac un obicei din contractarea de credite, cumpararea de bunuri in rate, contractarea de leasing-uri, consumul de utilitati pe " credit ", fara a se precupa si de rambursare), dar si pentru a da o a doua sansa debitorului scuzabil, care a ajuns in situatie de supraindatorare din motive independente de vointa sa. In conditiile reglementarilor actuale, biroul de credit asigura un anumit " filtru " contra debitorilor neonesti sau insolvabili, dar nu lasa nici o sansa reintegrarii debitorului inscris pe lista rau-platnicilor in rindul consumatorilor onesti.
Daca, de lege lata, nu exista o reglementare a insolventei simplilor particulari, in schimb, legislatia romaneasca abunda de reglementari care isi propun sa previna starea de supraindatorare a persoanelor fizice, simpli particulari. Perspectiva din care este privita aceasta problema este, insa, unilaterala, reglementarile referitoare la preventia sau acoperirea riscului de supraindatorare fiind orientate catre creditori (banci, institutii financiare non-bancare, furnizori de utilitati), acestia fiind cei care trebuie sa ia masurile de preventie respective.
1. Actionarii initiali au fost BCR S.A., BRD–Groupe Societe Generale S.A., Raiffeisen Bank S.A., BancPost S.A., UniCredit tiriac Bank S.A., Casa de Economii si Consemnatiuni - CEC S.A., Banca Transilvania S.A., Alpha Bank Romania S.A., Volksbank Romania S.A., Credit Europe Romania S.A., Banca Romaneasca S.A., ING Bank N.V., ProCredit Bank S.A., ABN-AMRO Bank Romania S.A., Piraeus Bank Romania S.A., SanPaolo IMI Bank Romania S.A., Emporiki Bank Romania S.A., Banca Romana pentru Relansare Economica- LIBRA BANK S.A., Romanian International Bank S.A., Banca Comerciala Carpatica S.A., EGNATIA Bank Romania S.A., GarantiBank International NV - Sucursala Romania S.A., Leumi Bank S.A., ATE Bank S.A. si Banca C.R. Firenze Romania S.A.
2. Intre institutie si companiile de telefonie mobila exista inca din 2006 "discutii avansate" in vederea participarii acestora la constituirea bazei de date cu informatii pozitive. Sursa : www.bankingnews.ro.
3. Sursa: www.birouldecredit.ro.
4. www.birouldecredit.ro.
5. www.banknews.ro.
6. Aceasta este formula folosita pe www.birouldecredit.ro.
7. Asa cum se explica pe www.birouldecredit.ro, "o parte din aceste informatii nu sunt in mod obligatoriu transmise de catre participanti si, in consecinta, pot sa nu apara in Raportul de Credit".
8. Serban Epure, directorul Biroului de Credit, la adresa www.convertor.ro, 15 august 2007.
9. www.newschannel.ro.
10. Asociatia Romana a Bancilor a promovat un proiect care vizeaza generalizarea transmiterii informatiilor pozitive la Biroul de Credit. Produsele de creditare se vor diversifica pentru a raspunde unui numar cat mai mare de profiluri de clienti, printre care liber profesionistii si cei care obtin venituri din alte surse. Unele banci au inceput sa utilizeze conceptul de income-proxy, care reuneste o suma de indicatori indirecti revelatorii pentru venitul unei persoane si capacitatea sa de rambursare, de genul facturilor la utilitati, care pot indica un venit regulat, capabil sa suporte ratele de credit. Sursa : http://banci-credite.bursaasigurarilor.ro. Cu toate acestea, indicatorii de genul income-proxy nu sunt revelatorii in Romania, Institutul National de Statistica aratind ca 40% din cheltuielile unei gospodarii sunt destinate produselor agroalimentare, iar inca 30% utilitatilor, locuintei si transportului, ceea ce inseamnal ca aproape 70% din veniturile totale reprezinta cheltuieli de subzistenta. A se vedea si www.bankingnews.ro.
11. Publicata in Monitorul Oficial nr. 790/12.12.2001.
12. Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasiala sau etnica, de convingerile politice, religioase, filozofice sau de natura similara, de apartenenta sindicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate sau viata sexuala este interzisa. Interdictia nu se aplica in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca prelucrarea priveste date cu caracter personal care au fost facute publice in mod manifest de catre persoana vizata sau care sunt strans legate de calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata.
13. In mass-media (Saptamana Financiara, nr.113, din 4 iunie 2007, Marius Serban) sunt date ca exemplu contractele Raiffeisen Bank, care precizeaza ca