Ro | En

Contact | Harta site

Despre profesia legala si concurenta pe piata serviciilor

1. O problematica delicata

In perioada 7-8 oct. 2005 a avut loc la Roma o Conferinta internationala a avocatilor din Uniunea Europeana, cu participarea Consiliului Barourilor din Uniunea Europeana (CCBE) si a unor organisme reprezentative pe plan national ale avocatilor din Uniunea Europeana.
Tema conferintei – "Profesia legala, concurenta si piata" (The Legal Profession, Competition and the Market) – a pricinuit intense si necesare dezbateri asupra evolutiilor dreptului comunitar european si ale dreptului unor tari membre ale Uniunii in domeniu.
Conform lui Guido Alpa1, in dreptul comunitar european, profesiile liberale, inclusiv profesia legala, sunt construite pe baza a trei principii : (i) sunt mai degraba activitati de prestari servicii decit activitati intelectuale; (ii) sunt printre factorii de schimb ai pietii interne de bunuri si servicii, piata inlauntrul careia libertatea de stabilire a furnizorului de servicii si libera practica a activitatii lor sunt protejate ; (iii) sunt supuse regulilor concurentei cu scopul de a asigura o piata interna fara bariere. De aici concluzia ca persoanele care exercita profesiile liberale (si, implicit, avocatii) sunt asimilate anterprenorilor, iar clientii sunt utilizatori ai serviciilor, consumatori (ocazionali sau obisnuiti, profesionali, avizati sau sofisticati etc.). Aceasta calificare este destinata, cel putin oficial, scopurilor politicii de concurenta. Guido Alpa considera ca, in fapt, Comisia Europeana impune prevalenta aspectelor economice asupra celor legale, atragind problema profesiilor liberale in orbita mercantila, ca politica de concurenta ca scop in sine inverseaza scala valorilor si ca politicile europene reduc relatia dintre persoanele care exercita profesiile liberale si clientii lor la sfera economica. Comisia Europeana reduce profesia legala la o profesie ca oricare alta si avocatul la un simplu prestator de servicii.
Bernard Vatier2 a sustinut, in cuvintul de deschidere a Conferintei, ca acceptarea calificarii activitatii avocatului drept o simpla activitate de prestare de servicii ridica doua probleme majore :
-daca avocatul este o intreprindere economica de prestari de servicii, el este suspus regulilor concurentei, iar clientul devine consumator; in aceste conditii, se ridica intrebarea ce echivalent mai pot avea etica si deontologia profesionala a avocatului in ecuatia avocat prestator – client consumator ;
-ca prestator de servicii, avocatul poate fi "concurat" de alte persoane care presteaza aceste servicii, fara calificare de avocat.
Bernard Vatier reaminteste unul dintre comentariile fostului comisar european Mario Monti, din 2003 : " profesia avocatilor este prizoniera unei conceptii de ev mediu ". Comisarul Monti facea referire la organizarea vechilor meserii in bresle sau corporatii. Dar afirmatia comisarului Monti, dupa care " toate serviciile trebuie tratate la fel " este criticabila si periculoasa pentru fundamentele statului democratic bazat pe lege. Independenta avocatului fata de stat si fata de client este in pericol din moment ce, punindu-l pe acelasi plan cu prestatorul unor servicii obisnuite, avocatului i se refuza postura traditionala de " contra-putere ".

Guido Alpa3 a sustinut ca toate modelele organizationale ale profesiei legale in Europa au in comun faptul ca sunt activitati profesionale intelectuale, orientate spre apararea drepturilor, sunt parte a principiului legalitatii ce guverneaza orice democratie si dau efect valorilor etice si sociale. Conform lui Guido Alpa, in dreptul comunitar european, primele directive referitoare la practica si stabilire se refereau exclusiv la avocati. Dupa aceea, datorita intereselor economice (mai degraba mentalitatilor economice), profesia legala a fost pusa la un loc cu alte profesii si avocatul a devenit " furnizor de servicii ". Daca discutam despre profesia legala ca despre un " serviciu ", nu putem, totusi, sa transformam acest serviciu intr-o fabrica sau companie comerciala. " Serviciul " apare ca o activitate depersonalizata, oferita intr-o maniera repetitiva si identica de o masinarie ce tinde sa ignore oamenii carora li se adreseaza. Exercitiul profesiei legale este, in schimb, o relatie personala si directa cu clientul (persoana fizica sau juridica), relatie care presupune acceptarea unui mandat profesional, protectia intereselor si pretinderea drepturilor. Este o activitate bogata in expectatii si valori, o relatie fiduciara, bazata incredere si secret profesional, pe independenta si valori etice profesionale.
Conform lui Guido Alpa, Carta de la Nisa si Tratatul privind Constitutia Europeana consacra profesiile intelectuale si, in special, profesia legala, ca sursa de libertate, diferentiindu-le de activitatile de afaceri. Obiectul de activitate al profesiei legale este apararea drepturilor, in instanta sau in realtiile dintre persoane. Profesia legala are relevanta constitutionala, deoarece intervine in relatia fundamentala pe care individul o are cu sistemul social in care traieste, fiind intr-o relatie profunda cu statutul persoanei, cu drepturile si libertatile sale, cu valorile Cartei de la Nisa si, in prezent, cu cele ale Tratatului Constitutiei Europene.
Cu atit mai putin acceptabila este prezenta investitorilor (capital partners) in firmele de avocatura. Profesia legala presupune riscuri, dar avocatul trebuie sa infrunte aceste riscuri prin calificarea sa profesionala. Iar riscurile pot fi acoperite prin asigurari profesionale. Activitatea si riscurile profesiilor liberale trebuie conduse si controlate in libertate deplina, fara a fi necesar sa se negocieze sau, si mai rau, sa fie supusa aprobarii partenerilor ne-avocati care, neimpartasind valorile profesiei, sunt interesati numai de profit, afectind optiunile avocatilor.
Profesia legala nu trebuie sa-si ignore datoriile publice, printre acestea incluzind preventia spalarii banilor si a terorismului. Dar este mai mult ca oricind necesara prezervarea independentei profesiei, a secretului profesional si a increderii clientului.
Steven Hockman4 considera ca reglementarile referitoare la concurenta si concurenta nu sunt un scop in sine, ci un mijloc. In privinta avocaturii, regulile concurentei au ca scop echilibrul a trei interese : clienti, avocati si public.
In opinia subsemnatului, acceptarea ideii ca activitatea de avocat este o simpla activitate de prestare de servicii, supusa in integralitate regulilor concurentei, si acceptarea ideii ca firmele de avocatura pot fi constituite si conduse si de persoane care nu au calificarea si calitatea de avocat pot conduce la aparitia acestui gen de replica mutanta a avocatului propriu-zis reprezentat de baroul paralel ilegale, cunoscut sub denumirea de "Baroul constitutional" sau "Baroul Bota".Trebuie reamintit ca, in cauza declansata de Pompiliu Bota, reprezentantul autointitulatului Barou " Bota " contra Romaniei, CEDO s-a pronuntat in sensul ilegalitatii acestui barou si al exclusivitatii (monopolului) de care in mod legal trebuie sa beneficieze barourile " traditionale " in afirmarea si apararea drepturilor cetateanului5.
Personal consider ca profesia liberala, chiar daca, in mod destul de fortat, poate fi privita ca intreprindere economica, totusi ea nu poate fi supusa acelorasi reguli de concurenta ca orice prestator de servicii. Profesia de avocat este organizata ca un corp profesional, care are reguli proprii de concurenta si deontologie. Art. 38-39 din Directiva serviciilor permit avocatilor sa beneficieze de reguli specifice. Monopolul avocatilor asupra activitatilor juridice (" legal profesion ") nu contravine nici Constitutiei Romaniei, nici dreptului comunitar, intrucit avocatul afirma, pretinde si apara drepturi ale persoanelor, inclusiv drepturile si libertatile fundamentale ale acestuia si, din acest motiv, profesia legala este parte a sistemului judiciar, care contribuie in mod esential la realizarea dreptului. Asa cum nu oricine poate fi magistrate, tot asa nu oricine poate "furniza" servicii legale.  
Trebuie facuta o observatie fundamentala in aceasta privinta. Firmele mari de consultanta integrau departamente de avocatura, pina la momenul Enron – Arthur Andersen. Dupa cite se stie, in anul 2002 Enron a intrat in faliment, creditorii si actionarii acestuia observind ca raportarile financiare erau intentionat mistificate, pentru a pastra o imagine de firma profitabila si pentru a ascunde mari fradue ale managementului. Aceste raportari financiare erau auditate de firma de consultanta Arthur Andersen, care asigura Enron servicii de consultanta integrata (audit, asistenta legala, consultanta fiscala etc.). Departamentul de asistenta legala incasa anual, in valori relative, onorarii mai mici decit, spre exemplu, departamentul de consultanta fiscala. Un audit legal defavorabil ar fi putut determina managementul Enron sa renunte la consultanta integrata furnizata de Arthur Andersen, de unde " jena " de a reliefa problemele grave juridice pe care le avea Enron. Este o evidenta abdicare de la principiul independentei profesiei de avocat, ceea ce a dus la atragerea raspunderii patrimoniale a firmei Arthur Andersen, pentru contributia la ascunderea deficientelor afacerii Enron. Arthur Andersen, una dintre cele 5 mari firme globale de consultanta, a disparut de pe piata. Observindu-se ca, de fapt, toate firmele mari de consultanta au aceeasi problema de abdicare de la independenta (ceilalti 4 consultanti din grupul " Big five " au avut sansa de a nu fi descoperiti), toate firmele de consultanta care integrau si servicii de asistenta juridica au fost obligate prin lege sa mentina o stricta independenta a firmelor de avocatura fata de celelalte departamente. Falimentul Enron, care a provocat si falimentul consultantului sau, Arthur Andersen, a aratat foarte clar riscurile abidicarii de la principiul independentei.
Independenta avocatului face din avocat o importanta componenta a societatii civile. Avocatul, pentru ca pretinde drepturi si pentru ca apara libertatea cetateanului, este o contra-putere fata de stat, fiind menit a contrabalansa in mod natural forat coercitiva a statului. Pe de alta parte, principiul confidentialitati si al secretului profesional fac din avocat un confesor al clientului. Poate altcineva decit medicul sa faca anamneze pacientului ? Poate cineva care nu are hramul sacerdotiului sa primeasca taina impartaseniei in locul preotului?
In fine, raportindu-ne la principiile concurentei, vom observa ca nu poate exista concurenta decit intre intreprinderile care activeaza pe aceeasi piata relevanta. Piata relevanta a avocaturii este specifica. Consultantii si alte tipuri de " prestatori se servicii legale " nu pot fi considerati ca activeaza pe aceeasi piata relevanta cu avocatii. Asa cum fabricantii de otel nu pot intra in concurenta directa cu fabricantii de textile, nici avocatii nu pot intra in concurenta cu frizerii, coafezele sau scolile de frizeri si coafeze. Nu poate exista decit concurenta profesionala, in interiorul profesiei. Noul statut al profesiei de avocat introduce reguli de concurenta profesionala suficienta pentru necesitatile unei competitii loiale intre avocati, fie ei avocati ce consultanta sau avocati pledanti.

2. Evolutia "profesiei legale" in Anglia si Germania

     2.1. Sir David Clementi a fost insarcinat de Guvernul Marii Britanii, in iulie 2003, sa elaboreze un raport independent asupra  serviciilor legale in Regatul Unit al Marii Britanii (UK) si sa propuna solutii pentru un exercitiu al profesiilor legale mai competitiv si mai apropiat de interesele consumatorilor. Raportul Clementi ("Review of the Regulatory Framework for Legal Services in England and Wales") a fost publicat in dec. 2004.
Observind ca autoritatile de reglementare a profesiei sunt nepotrivite pentru a indeplini singure sarcina reglementari profesiei, ca sistemul acestora este complex6 si inconsistent si ca ofera insuficienta atentie intereselor consumatorilor, Raportul ridica trei probleme (specifice Angliei) :
-infrastructura autoritatilor de reglementare ;
-sistemul plingerilor contra avocatilor ;
-natura restrictiva a formelor curente de exercitiu al profesiei legale.
Raportul Clmenti contine trei propuneri-cheie :
-constituirea unui Legal Services Board, cu rol de supervizare a activitatii de reglementare a profesiei ;
-implementarea unei noi structuri de afacere in activitatea legala, Legal Disciplinary Practice ;
-crearea unui Office for Legal Complaints (Oficiul pentru plingeri contra avocatilor).
Raportul Clementi propune, deci, in primul rind, o autoritate exterioara profesiei, Legal Services Board, care sa reglementeze activitatile legale, de unde concluzia ca nu numai avocatii vor concura in activitatea legala, ci si alte grupuri profesionale.
Problema reglementarii in UK este delicata, intrucit sistemul de common-law are la baza precedentul judiciar. In UK nu exista, ca in sistemul continental, o lege a profesiei de avocat, ci numai reglementari interne ale profesiei (autoreglementare). Statutul avocatilor in Romania este obligatoriu in baza legii profesiei de avocat, care confera organelor profesiei putere de auto-reglementare. Pentru Romania, solutia propusa de catre britanici, ar fi periculoasa, intrucit ar permite statului, prin Ministerul Justitiei, sa se implice in reglementarea si controlul profesiei, ceea ce este cu totul inadecvat in Romania de azi.
Pentru aceasta autoritate exterioara profesiei (Legal Services Board), raportul Clementi anvizajeaza doua optiuni : inlocuirea actualelor autoritati de reglementare cu o " super "-autoritate de reglementare (similara cu Autoritatea Serviciilor Financiare, echivalentul CNVM de la noi) si supervizarea, de catre Legal Services Board, a activitatii de reglementare a profesiei exercitata si in prezent de autoritatile de reglementare (Law Society, Bar Council). Law Society prefera cel de-al doilea model, intrucit o super-autoritate de reglementare ar putea pune in pericol independenta profesiei, esentiala pentru ca avocatii sa-si exercite profesia in mod independent, in special fata de Guvern, si fara teama, in interesul clientilor, dincolo de orice considerente politice. Sir David Clementi a recomandat acest al doilea model Guvernului UK.
Actualele autoritati de reglementare, respectiv, Law Society si Bar Council, chiar daca vor actiona independent de organizatiile reprezentative ale profesiei, vor continua sa reglementeze profesia, sub supervizarea Legal Service Board, ce urmeaza a fi constituit incepind din 2006. Toate reglementarile profesiei (in UK exista 23 de asociatii sau ordine profesionale, toate cu putere de autoreglementare) vor fi reunite intr-o structura de principiu unitar si simplificata.
O noua structura de afaceri in activitatea legala este propusa de raportul Clementi, respectiv, Legal Disciplinay Practice (LDP). Avocatii din diferitele ramuri ale profesiei vor putea intra intr-un partnership (in prezent, spre exemplu, solicitorii nu se pot asocia cu baristerii iar solicitorii nu pot deveni baristeri). Mai mult, insa, non-avocatii (alte profesii liberale sau chiar simpli finantatori ori  investitori, inclusiv banci, supermarketuri etc.), vor putea intra in parteneriat cu avocatii. Scopul crearii LDP il reprezinta dezvoltarea unor afaceri legale mari intr-o piata globala si sprjinirea micilor afaceri in domeniu in protejarea investitiilor. Din punctul de vedere al clientilor (consumatori de servicii legale), LDP ofera optiuni mai variate si potentiale costuri mai reduse. Investitiile non-avocatilor pot permite LDP sa profite mai mult de pe urma noilor tehnologii, care dau acces la un mai mare numar de clienti, in conditii de timp si spatiu mai convenabile consumatorilor. Unele aspecte ale activitatii pot fi standardizate (traduceri, facturi, politici de personal, marketing, relatii publice etc.), permitind avocatilor sa se ocupe de activitatea lor specifica.  
Law Society este de acord ca firmele de avocatura sa nu mai fie proprietatea exclusiva  a avocatilor si ca parteneriatele in astfel de firme sa nu mai fie privilegii ale avocatilor7. Totusi, ramine de stabilit care sunt criteriile exacte pe baza carora o persoana poate fi considerata potrivita sa detina o firma de avocatura si cum se vor putea integra fimele de avocatura in sistemul unor afaceri de mai mare anvergura.
Majoritatea managerilor LDP va trebui, totusi, recrutata dintre avocati. " Outside owners " nu se vor putea implica in cazurile individuale, in raporturile directe intre avocat si client.
     Law Society accepta, inca din 1999, ca forma de exercitiu al profesiei, MDP (Multi Disciplinary Practices), care aduce in parteneriat avocati si alte persoane care exercita profesii liberale, cum sunt contabilii sau auditorii. MDP nu e o simpla asociatie interprofesionala, permisa si de legea noastra, ci un parteneriat. Clementi nu a permis, totusi, MDP in raportul sau, sugerind ca nu ar fi intelept sa fugim inainte sa putem putem merge ("it will be unwise to run before we can walk").
Raportul Clementi propune o noua institutie competenta a solutiona plingerile consumatorilor de servicii legale, respectiv, Office for Legal Complaints. Organismul va fi compus din si condus de non-avocati. Ca organism independent, acest oficiu ar trebui sa determine respectul drepturilor consumatorilor de servicii legale si mentinerea standardelor inalte de calitate a serviciilor. Law Society considera ca organismele profesionale ale avocatilor nu sunt cel mai bine plasate pentru a furniza publicului maximum de incredere in profesie.
Personal consider ca, din pacate, comisiile disciplinare din cadrul barourilor romanesti si-au uitat de mult rolul de furnizor de incredere in profesie. O plingere disciplinara contra unui avocat in Romania este un bun mijloc de " spalare " a pacatelor acestuia. In locul acestor comisii disciplinare ineficiente si pentru a evita plingeri la Oficiul Protectiei Consumatorilor, as putea chiar sa fiu de acord cu crearea unui astfel de Oficiu pentru Plingeri Legale, din care sa nu faca parte avocati.
Law Society si-a constituit, in aprilie 2004, Comsumer Complaints Service, care a inlocuit vechiul Offce for the Supervision of Solicitors. Acest nou serviciu primeste si solutioneaza plingerile clientilor contra solicitorilor.
Law Society isi propune sa negocieze cu Guvernul UK pentru a se asigura ca noile reguli si elemente de infrastructura a profesiei nu vor afecta independenta profesiei si ca implicarea statului in reglementarea profesiei (care trebuie sa ramina responsabilitatea primara a organismelor profesiei) nu va fi exagerata si nu va afecta relatia privilegiata client-avocat, confidentialitatea si necesitatea evitarii conflictelor de interese.
Organismele profesionale ale avocatilor trebuie sa arate publicului ca avocatii sunt persoane care lupta pentru drepturile celorlalti si pentru a preveni injustitia.
Pentru a obtine increderea publicului, reglementarea profesionala trebuie sa fie transparenta si previzibila. Autoritatea de reglementare trebuie sa demonstreze ca toate deciziile sale sunt luate clar si lipsit de ambiguitate in interesul public. Conform Law Society, separarea functiei de reglementare de functia de reprezentare va conferi bratului non-regulator al organismelor profesiei o mai mare libertate de lobby pe linga Guvern in favoarea profesiei, in special in domeniul legal aid, al spalarii de bani, al justitiei criminale, al sanatatii mentale si al reformei dreptului societatilor comerciale, proiecte care sunt in discutie publica in UK.  
Esentiala este protectia independentei profesiei, a drepturilor consumatorilor si a valorilor fundamentale ale societatii. Schimbarile propuse pentru sistemul legal al UK nu trebuie sa creeze emotie sau sa determine rezistenta, ci trebuie luate ca provocari pentru dezvoltarea unei piete a serviciilor legale mai flexibile care sa permita un acces mai bun al publicului la justitie. Modernizarea profesiei legale este vitala pentru a putea concura efectiv si pentru a intimpina corect asteptarile consumatorilor.  Lumea s-a schimbat radical in ultimii ani, piata serviciilor legale s-a globalizat. Este un bun moment pentru a reevalua sistemul profesiilor legale si a-l reforma8.

3.2. Germania, Anglia si Elvetia sunt singurele tari europene care au un Consiliu al Barourilor si o Asociatie a Barourilor.
In Germania, Consiliul Barourilor este autoritatea de reglementare pentru avocati. Bar Association (Deutscher Anwaltverein) este organismul de reprezentare a profesiei, ale carui constituire si functionare sunt bazate pe principiul liberei asocieri (voluntary membership). Deutscher Anwaltverein este constituita din 244 de asociatii locale ale barourilor si este, ca si asociatiile locale, o organizatie independenta de lobby a avocatilor, legitimata in mod democratic prin asociere libera. Reprezinta mai mult de 50% din avocatii germani9.
Exista 28 de barouri regionale, reunite obligatoriu la nivel federal in German Federal Bar (Bundesrechtsanwaltskammer). Orice avocat este obligat sa faca parte dintr-un barou. Barourile, atit cele regionale, cit si cel federal, sunt considerate " corporatii de drept public ", functionind ca " adminstratie indirecta de stat ". Barourile regionale sunt supuse autoritatii de supervizare a statului, care monitorizeaza modul in care acestea isi indeplinesc atributiile. Baroul federal este indrituit sa reglementeze activitatea avocatilor, in domeniile ce nu tin eclusiv de competenta legii. Barourile regionale au competenta de a certifica diverse specializari in care este compent un avocat (acest poate utiliza, cu efecte de atragere de clientela, titulatura de " avocat specializat in... "). Pentru a pastra aceasta titulatura, cel in cauza trebuie, fie sa publice articole in reviste de specialitate, fie sa partipe la seminarii de pregatire profesionala.
In Germania sunt 135.000 avocati, mult mai multi decit necesarul pietei. Acest exces ridica probleme sociale si de performanta considerabile. Tinerii avocati sunt admisi in barou in jurul virstei de 30 de ani sau chiar mai mult.
Activitatea avocatilor germani este reglementata in numeroase detalii prin lege in Germania. Este vorba de Legea avocatilor ("Bundesrechtsanwaltordnung"). Avocatura este considerata o profesie liberala. Avocatii sunt complet independenti de influenta statului si nu pot exercita activitati de afaceri (comert sau alt tip de afaceri). Dreptul avocatilor de a reprezenta cetatenii in chestiunile legale poate fi limitat doar prin lege federala.
Accesul in profesie si admiterea in barou sunt strict reglementate prin statut. Tot prin statut, avocatii sunt tinuti de datoria de independenta (nu e vorba deci de un drept ci de o datorie ! – n.n., Gh. P.), de datoria de confidentialitate si sunt obligati sa evite conflictele de interese si sa isi exercite profesia cu diligenta si obiectivitate.
 Raspunderea pentru acte neglijente sau omisiuni este de o importanta vitala pentru consumatori. Avocatii servesc interesul binelui public. Ei sunt obligati sa se asigure profesional pentru daune. Daca exista anumite temeri ca nivelul calitativ al serviciilor legale prestate consumatorilor s-ar deteriora, revizuirea sistemului plingerilor contra avocatilor pentru neglijente si omisiuni este necesara. Serviciile legale inadecvate sunt, in mod normal, de competenta instantelor ordinare. Regimul raspunderii avocatilor fata de clienti este strict si favorabil consumatorilor frustrati de servicii legale de slaba calitate. Barourile regionale germane solutioneaza in mod adecvat cazuri de culpa profesionala.
Legea germana permite avocatului sa-si promoveze afacerea, cu conditia ca marketingul respectiv sa se rezume la informarea adecvata a publicului cu privire la serviciile prestate de avocatul in cauza. Curtea Suprema a Germaniei a statuat incepind cu 1990 ca " marketingul este vital pentru orice profesie ".    
Legea germana a avocaturii urmeaza a fi modificata. Proiectul noii legi urmeaza a redefini aria activitatilor rezervate exclusiv profesiilor legale. Fara indoiala, avocatii vor pastra monopolul reprezentarii in fata instantelor de judecata. Alte activitati, cum sunt colectarea datoriilor, care nu implica o profunda analiza legala, vor putea fi exercitate si de non-avocati.
Din 2004, sistemul onorariilor minime sau maxime a fost interzis in Germania10. As remarca, aici, ca statutul profesiei de avocat in Romania stabileste numai criterii de determinare a onorariului. La noi s-a renuntat la sistemul onorariilor minime inca din 2002, dupa interventia Consiliului roman al Concurentei.
In Germania, MDP (Multi Disciplinary Practice) pot fi constituite doar intre avocati, consilieri in proprietate industriala, consultanti fiscali si auditori. Art.59 din Legea germana a avocaturii dispune ca numai avocatii si reprezentantii acelor profesii carora li se permite sa faca parte dintr-o MDP pot fi proprietari ai unei firme de avocatura organizata ca GmbH (S.r.l.) sau ca AG (S.A.). Majoritatea voturilor apartin avocatilor. Orice alte persoane, inclusiv cele care exercita alte profesii liberale, sunt exluse de la parteneriatul intr-o firma de avocatura.

3. Stadiul actual si evolutia prognozata ale dreptului comunitar european in domeniul profesiilor legale

3.1.  Ideea profesiilor liberale " competition-oriented " este complet opusa traditiei multor sisteme de drept, care considera profesiile liberale (intelectuale) expresia unei activitati independente desfasurata autonom, in scopul nu numai al cistigului economic, ci si in scopul satisfacerii interesului public.
In dreptul comunitar european, pricincipiile referitoare la drepturile si libertatile fundamentale coexista cu cele referitoare la concurenta. Chestiunile referitoare la statutul persoanei nu pot fi reduse la regulile pietei. Statutul legal al persoanei contine, in primul rind, drepturile si libertatile fundamentale ale acesteia, drepturi si libertati care se exprima, sunt pretinse ori aparate, in primul rind prin avocati, care cunosc si fac efectiva legea. Drepturile fundamentale sunt prevalente asupra oricarui alt drept, in privinta pietei, ele operind ca o limita a regulilor acesteia.  Profesiile legale pot fi plasate printre valorile importante care guverneaza activitatile cetatenilor europeni, intrucit sunt mijlocul principal prin care legea este aplicata. Reducerea profesiilor legale la simpli operatori economici poate sfirsi cu invalidarea drepturilor si liberatilor fundamentale ale individului.
Competitia intre membrii profesiilor liberale nu este garantata de lipsa regulilor, ci de reguli stricte si eficiente de etica profesionala, care sa asigure competenta, onestitate si independenta.
3.2. Dimensiunea economica, dreptul concurentei si reglementarea profesiilor liberale. In conceptia comisarului Mario Monti11, profesiile liberale sunt activitati lucrative care necesita pregatire si practica profesionala specifice in interiorul scopului artelor liberale si stiintelor. Profesiile liberale sunt calificate drept servicii utilizate in mod obisnuit de cetateni, dar care au o considerabila relevanta si in toate domeniile de afaceri. Profesiile liberale impart o trasatura comuna, respectiv, gradul foarte ridicat de reglementare, desi unele profesii mai recente nu sunt reglementate de loc. Profesiile liberale traditionale sunt reglementate de institutii nationale si de propriile lor organisme reprezentative (autoreglementare). Reglementarile respective influenteaza accesul in profesie, " pretul " serviciilor, obligatiile profesionale, drepturile exclusive ale membrilor profesiei si libertatea de a-si promova serviciile prin reclama si publicitate.
Datorita pregatirii profesionale speciale, care confera un inalt grad de expertiza, nivelul informatiei detinuta de persoana care furnizeaza serviciul este diferit de cel al informatiei detinuta de consumator (" asimetria informatiei "), de unde concluzia necesitatii protectiei consumatorului de astfel de servicii, in scopul de a se asigura ca acesta primeste servicii de calitate rezonabila.  Cit despre nivelul calitatii serviciilor, nu este necesar sa fie cel mai inalt ( ?!!). Este suficient ca aceste servicii sa fie la nivelul cerintelor consumatorului. Serviciile prestate de profesiile liberale pot fi diferentiate si gradate in functie de calitate, de unde si preturi diferite si necesitatea reclamei. In acest fel, optiunile clientului si ale furnizorului sunt mai numeroase.
Mario Monti specifica faptul ca politica referitoare la serviciile pe piata interna a Comisiei se extinde si la profesiile liberale, cu aplicarea integrala a regulilor de concurenta. Cu toate acestea, Comisia recunoaste specificul rolului profesiilor liberale in protectia interesului public, in scopul imbunatatirii positiei utilizatorilor : optiuni mai bune si utilizari mai bune ale banilor consumatorilor.
Mario Monti concluzioneaza ca este necesar a intelege daca reglementarile impuse de traditie mai sunt admisibile in lumea moderna, daca acestea protejeaza consumatorii sau membrii profesiilor liberale si daca aceste reguli mai sunt necesare pentru protejarea interesului public. Un grad mai redus de reglementare asigura o piata profesionala mai larga, cu " mai multa competitie " si cu posibile noi oferte de servicii.
Pentru a examina mai profund domeniul, Comisia Europeana a incredintat Institutului de Studii Avansate din Viena elaborarea unei cercetari referitoare la avocati, notari, contabili autorizati, arhitecti, inginei si chimisti12.
In raportul sau, Institutul din Viena a elaborat o scala a gradului de reglementare, de la 0 la 12, 12 fiind gradul maxim de reglementare. In tarile in care gradul de reglementare este redus (Finlanda avind un grad de reglementare de 0,3), profiturile per client ale celor ce exercita profesiile liberale este mai mic, iar numarul profesionistilor este mai mare. In tarile unde gradul de reglementare este mare (Grecia avind un grad de reglementare de 9,5), eficienta si distribuirea cistigurilor sunt mai reduse.
In Europa, cel mai putin reglementate profesii de avocat sunt in Finlanda (0,3), Olanda, Anglia, Suedia. Sistemele cu gradul de reglementare cel mai ridicat sunt Grecia (9,5), Franta, Spania, Italia. In cazul reglementarilor reduse, dispare specificul activitatii de avocat, care devine o industrie de prestari de servicii oarecare. Raportul Institutului din Viena considera ca acesta este sistemul cel mai profitabil pentru avocat (care poate obtine cifre mari de afaceri) si pentru piata (care poate obtine preturi – remuneratii, si nu onorarii – mai mici si posibilitatea mai mare de a alege).
Personal consider ca cifra mare de afaceri duce la concentrarea activitatii de avocat in firme mari de avocatura, ceea ce este, cel putin la prima vedere, contrar ideii de concurenta libera.
Conform lui Guido Alpa, trecerea de la dimensiunea economica la cea legala nu are logica. Desigur ca legea isi gaseste unele fundamente in dinamica pietei si, la rindul sau, produce efecte economice ce nu pot fi ignorate13. Legea nu poate fi, insa, modelata exclusiv dupa canoanele economice si nu poate imita servil piata. Personal consider ca legea contine vointa politica, in acord sau dezacord cu necesitatile economice ale pietei. Mai mult, legea reglementeaza drepturi si obligatii si pune in valoare drepturi si libertati fundamentale care nu pot fi, intotdeauna, subordonate evolutiilor pietei.
Asimilarea profesiilor liberale cu serviciile are consecinta impunerii, inainte de toate, a regulilor, expectatiilor si dinamicilor ce caracterizeaza relatia dintre producator si consumator. Dar profesiile liberale si, in special avocatii, au datoria, in orice sistem de drept, sa tina cond de standardele de calitate si diligenta impuse de statute si coduri deontologice. Oricare ar fi " pretul " convenit ca onorariu, avocatul nu poate abdica de la aceasta datorie. Ar fi absurd sa admitem ca un client ar accepta un nivel calitativ mai redus al prestatiei avocatiale pentru a obtine un pret mai redus.  
Pe baza raportului Institutului din Viena, Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca reglementarile profesiilor liberale reprezinta o bariera fata de libera concurenta, care trebuie desfiintata.
Comisia Europeana considera ca14:

1.onorariile (denumite remuneratii sau tarife) minime si maxime sunt inadmisibile ;
2.publicitatea si reclama avocatilor sunt admisibile, dincolo de limitele simplei informari a publicului ;
3.limitele de acces in profesie trebuie indepartate ;
4.trebuie incurajata practica multidisciplinara (MDP).

Pe baza studiului Institutului de la Viena, precum si a unei analize extensive a pietei profesiilor liberale efectuata de OECD15, Comisia europeana a elaborat Cartea alba a reglementarilor serviciilor si a supus-o dezbaterii publice16. Conform acestui document, caractersitica intelectuala a profesiilor liberale si responsabilitatile speciale implicate de exercitiul acestora nu justifica nici o derogare de la regula de baza dupa care notiunea de antreprenor se aplica toturor subiectilor care desfasoara o activitate economica. Politica Comisiei este de a impune competitia in acest sector, recunoscind specificul activitatii si al statutului profesiilor liberale in cadrul economiei si in cadrul societatii, in general17.

3.3. Pozitia CCBE si a Parlamentului European  referitoare la reglementarile ce guverneaza profesia legala este diferita de cea a Comisiei Europene.
Consiliul Barourilor din Uniunea Europeana (CCBE) este organul reprezentativ al Barourilor din Europa. In aceasta calitate, CCBE a atras atentia Comisiei Europene asupra ratiunii primare a reglementarii profesiilor legale, respectiv, interesul public, in strinsa legatura cu rolul avocatului intr-o societate democratica. Avocatii isi apara regulile profesionale mai intii fata de guverne, care ar putea sa-i deturneze de la scopul protectiei competitiei sau care ar putea sa-si doreasca sa includa clientii, prin sarcinile impuse avocatilor, in lupta contra spalarii banilor si contra activitatilor teroriste. Regulile profesiei legale nu sunt destinate protejarii intereselor financiare ale profesiei, ci protejarii interesului general pe care s-au fondat societatile civilizate. Raportul Institutului din Viena si filosofia Comisiei ignora interesul public, concentrindu-se exclusiv asupra reglementarilor pietei pentru scopurile concurentei.
Setul de principii ce caracterizeaza un stat de drept sunt fondate pe lege, nu pe competitie.
CCBE reaminteste ca regulile ce guverneaza profesia legala, in considerarea interesului public pe care il urmaresc, nu sunt supuse legilor concurentei. Aceasta rezulta din mai multe documente comunitare sau internationale : Recomandarea Consiliului european privind rolul profesiei legale in protectia drepturilor si libertatilor fundamentale18, Principiile de baza privind rolul avocatilor, puse la punct de ONU19, si cazul Wouters, aolutionat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
CCBE a subliniat ca principiile expuse in Codul de conduita al avocatului european situeaza independenta avocatului la acelasi nivel cu cea a judecatorului. Independenta si conflictul de interese sunt bazele protectiei intereselor clientului. Acest cod de conduita asigura protectia clientului indiferent daca este vorba de un consumator ocazional sau permanent, profesional sau sofisticat. Eliminarea regulilor profesionale, pentru scopul concurentei, ar duce la o mai redusa protectie a intereselor clientului.
Parlamentul European, in Rezolutia din 5 aprilie 200120, a statuat ca profesiile liberale reprezinta unul din stilpii pluralismului, iar profesia de avocat este unul din stilpii protectiei dreptului fundamental la aparare si ai statului de drept. Parlamentul a specificat, de asemenea, ca profesiile liberale sunt expresia unui sistem fundamental democratic bazat pe lege. Luind in consideratie ratiunile concurentei si principiul subsidiaritatii, s-a observat ca regulile profesiei sunt necesare pentru a asigura onestitatea, competenta, integritatea si responsabilitatea membrilor profesiei. Astfel de reguli nu sunt bariere ale concurentei daca sunt orientate care prevenirea conflictelor de interese si a reclamei deceptive. Tinta promovarii concurentei in interiorul profesiei trebuie reconciliata in fiecare caz cu tinta mentinerii regulilor etice specifice oricarei profesii.
Asa cum se poate observa, este o contradicitie clara intre cele doua organisme europene, Comisia omitind complet pozitia Parlamentului in aceasta chestiune. Rezolutia Parlamentului European nu este, insa, accidentala.  
Carta de la Nisa si Proiectul Constitutiei Europene, ignorate de raportul Institutului de la Viena si de Cartea Alba a Comisiei cu privire la reglementarile profesiilor liberale, confirma pozitia CCBE si a Parlamentului European.
Protocolul aditional din 1998 la Carta Sociala Europeana (semnata la Torino in 1961), care a inspirat Carta de la Nisa, a codificat dreptul la munca intr-un drept fundamental, facind distinctia intre salariat si activitatea profesionala independenta, fara a o asimila pe aceasta din urma cu activitatea antreprenoriala.
Carta de la Nisa distinge libertatea profesionala (si dreptul de a munci) de libertatea intreprinderii si plaseaza exercitiul liber ales si acceptat al unei profesii sub dreptul la munca.
Tratatul Constitutiei Europene protejeaza profesiile liberale sub acoperisul liberei circulatii a serviciilor, dar profesia legala este reglementata in cadrul dreptului fundamental la aparare.
Profesiile liberale si, in special, profesia legala, pot fi analizate, conform celor doua documente europene, din trei puncte de vedere :
-ca modalitate de expresie a personalitatii individuale ;
-ca modalitate de participare la viata sociala ;
-ca modalitate de participare la viata economica.
Chiar daca cele doua documente europene nu sunt obligatorii, valorile fundamentale exprimate sunt linii directoare precise si inevitabile carora politicile europene trebuie sa se conformeze.
Avocatura este modul cel mai eficient de exprimare si de aparare a drepturilor si libertatilor. Avocatul apara si pretinde drepturile clientului, punind in practica legea. De aceea, profesia legala nu trebuie coborita la nivelul afacerilor. Afacerile au la baza valorile pietei, in timp ce profesia legala are la baza valorile umanitatii21.  
Personal consider ca, in nici un caz, concurenta nu poate fi privita ca o noua religie, ca o solutie la orice.

1. Guido Alpa, The legal profession patrimonial law and Fundamental Rights. Considerations on COM (2004) 83 final, studio prezentat la Conferinta de la Roma din 7-8 oct. 2005. Guido Alpa este presedintele Consiliului National al Barourilor din Italia (Consiglio Nazzionale Firense).
2. Bernard Vatier este Presedintele CCBE (Council of the Bars and Law Societies of the European Union).
3. Opening speech at the conference " The profession, Competition and the Market ", Roma, 7-8 oct. 2005.
4. Steven Hocman este vice-presedinte al Bar Council, Londra, organul reprezentativ al avocatilor pledanti (barristers). Bar Council nu se confunda cu Law Society, care este organul reprezentativ al avocatilor de consultanta (solicitors).
5. A se vedea CEDO, cauza "Bota contra Romaniei", pe pagina de internet a UNBR.
6. In Regatul Unit al Marii Britanii (UK) avocatul nu este obligat sa faca parte dintr-o organizatie profesionala anume, el putind adera la o astfel de organizatie profesionala la libera sa optiune (voluntary membership). De aici consecinta existentei a nu mai putin de 23 de organizatii profesionale, asociatii sau ordine, ale avocatilor, toate avind putere de autoreglementare. Cu toate acestea, cele mai importante organizatii profesionale cu autoritate de reglementare ale avocatilor englezi sunt Bar Council si Law Society.
7. Se pare ca britanicii nu au invatat nimic din " lectia " Arthur Anderson.
8. Kevin Martin, presedintele Law Society, Londra, in speech-ul sau de la Conferinta de la Roma din 7-8 oct. 2005, considera ca Raportul Clementi nu trebuie inteles gresit si ca propusele schimbari in sistemul avocaturii din Marea Britanie nu trebuie sa provoace anxietate.
9. Friedrich Graf von Westphalen, vicepresedinte German Bar Association, "The legal profession – institutional and legal models – a German view".
10. Friedrich Graf von Westphalen considera ca renuntarea la scala de onorarii va provoca o masiva crestere a plingerilor clientilor contra avocatilor, in special in sectorul privat, in care avocatii sunt avocati ai "cetatenilor" si "instrumente ale justitiei". Totusi, firmele mari de avocatura, precum si avocatii care lucreaza pentru clienti din mediul afacerilor (business-client) vor utiliza onorarii sau rate orare, cu care piata respectiva este obisnuita.
11.  vedea : " Competition in Professional Services : new light and new challenges", Berlin, 21 martie 2003, pagina de web a Uniunii Europene, Competition, Speeches.
12. A se vedea , Economic impact of Regulation in the field of liberal professions in different member states. Regulation of professional services, edited by Paterson, Fink, Ogus, Instutite for Advance Studies, Vienna, ianuarie 2003, citat de Guido Alpa in cadrul conferintei de la Roma din 7-8 oct. 2005.
13. Alpa, Chiassoni, Pericu, Pulitini, Rodota, Analiza economica a legii civile, Milano, 2000, citata de Guido Alpa in cadrul conferintei de la Roma din 7-8 oct. 2005.
14. COM(2005) 405 final, 5 September 2005 – Folow-up report on Competition in Professional Services, COM(2004) 83 of 9 February 2004 (Communication from the Comission to the Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of Regions)
15. Competition in professional services, web site-ul OECD.
16. The regulation of the liberal professions and the effects of such regulation, martie 2003
17. Conform lui Guido Alpa, singurul " specific " amintit de Comisie este faptul ca profesiile liberale sunt guvernate de principii de etica profesionala.
18. REC (2000) 21.
19. Office of the High Comissioner for Human Rights, 27.8 – 27.9.
20. B5-0247/2000.
21. Ubaldo Perfetti, Institutional and organisational models, conferinta de la Roma din 7-8.10.2005.



Avocat Gheorghe Piperea,
Doctor in drept
 Trimite  Tipareste
Contact