Despre re-incriminarea infractiunii de calomnie
Constitutia consacra regula dupa care liberatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara si nici dreptul la propia imagine a unei persoane. De aici nu se poate trage concluzia - asa cum o face presedintele Curtii Constitutionale - ca faptele prin care s-ar aduce atingere acestor atribute ale personalitatii sau acestor drepturi aferente persoanei trebuie incriminate si sanctionate penal. Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la care Romania este parte din 1994 si care are aplicabilitate directa in dreptul intern, asa cum dispune Constitutia in art. 20, dispune ca exercitiul libertatii de exprimare poate fi supus unor restrictii sau sanctiuni doar daca acestea reprezinta masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau drepturilor altuia.Sistemul legii romane re-impune pentru delictul de calomnie - acum, dupa anuntata declarare ca neconstitutionala a legii de abrogare a infractiunilor de calomnie, insulta si defaimare a tarii sau a natiunii - atit sanctiuni penale cit si o raspundere patrimoniala pentru daune. Mai mult, in cazul unor persoane care exercita autoritatea de stat, calomnierea acestora este mai grav sanctionata (codul penal in vigoare consacra acestui gen de calomnie incriminarile ultrajului, ofensei aduse autoritatii sau natiunii etc.). Personal ma indoiesc ca incriminarea acestor delicte reprezinta o “masura necesara intr-o societate democratica” pentru protectia reputatiei sau drepturilor altora.
Prejudiciul de imagine si de reputatie reprezinta o chestiune privata. A spune ca fapta prin care este comis un astfel de prejudiciu este o infractiune este fie o ipocrizie, fie un reflex totalitar. Chiar si in procedura penala romana actuala, litigiile penale de calomnie sunt semi-private (ele pot fi declansate sau oprite la libera latitudine a partii vatamate ; procurorul nu participa in acest gen de litigii decit daca vrea – si o face atunci cind e necesara tergiversarea unor litigii in care « inculpati » sunt persoanele care trebuie sa fie lasati sa-si exercite profesia de bufon). Dreptul la onoare, reputatie si imagine proprie, nestirbita, este un drept inerent (atasat) individului. Dreptul penal este un drept al apararii sociale impotriva faptelor care prezinta pericol social (public) iar infractiunea este fapta ilicita care prezinta pericol social. Este oare necesar sau important pentru societate sa-l potejeze pe individul calomniat, care a suferit o atingere a acestor drepturi personale, private ? Societatea este interesata oare sa se apere daca un ministru sau alta persoana publica a fost jignita ? Categoric nu. Tinta reala a protectiei legii penale romane care incrimineaza delictul de calomnie o reprezinta persoanele publice, si nu cetateanul de rind. De aceea judecatorii Curtii Constitutionale s-au aratat atit de preocupati de soarta celor calomniati. Legiuitorul roman, executivul roman, judecatorul roman si, prin contaminare, si opinia publica romaneasca, sunt prada unei prejudecati, dupa care locul sfinteste omul. Protectia statului, a fortei sale coercitive, este necesara numai atunci cind o persoana sau un grup de persoane, oricit de puternice, nu se pot apara singure.
Solutia Curtii Constitutionale de a introduce in legea romana infractiunile de calomnie si insulta este, deci, anacronica si, in plus, ea contravine CEDO. De aceea, prin incidenta art. 20 din Constitutie, textele incriminatoare ale delictelor de calomnie trebuie considerate implicit abrogate.
Dezincriminarea calomniei nu lasa pe cel prejudiciat complet neprotejat. Acesta are la indemina actiunea in raspundere civila delictuala pentru acoperirea prejudiciului. Instanta civila poate mentine cumpana dreapta intre libertatea de exprimare si drepturile personale la imagine si reputatie, prin modul in care acorda sau nu despagubirile. Esential este ca libertatea de exprimare nu este atinsa in nici un fel. Repararea prejudiciului inlocuieste ideea de sanctiune, de pedeapsa.
In final, as remarca faptul ca persoana publica, atunci cind capata o astfel de calitate, isi asuma riscul ca unele aspecte ale vietii sale private sa fie devoalate. Instanta civila poate decide, jurisprudential, care este limita libertatii de exprimare in privinta acestor persoane. Este inutila, astfel, orice lege care ar impune libertatii de exprimare alte limite decit cele normale.
Noutati2010/19/07Legea Concordatului Preventiv, realizata de Gheorghe Piperea, recenzata si promovata in Jurnalul INSOL EUROPEPe fondul perioadei economice dificile pe care o traverseaza Romania si majoritatea tarilor lumii, ...mai mult |