Din nou despre excedent bugetar transformat in deficit
In numarul din 29 Decembrie 2006 al ziarului Bursa am atras atentia asupra unuei ciudatenii a executiei bugetare pe anul 2006 : la finalul lunii Noiembrie 2006 a aparut un excedent bugetar de 1,26% din PIB, dar Ministerul Finantelor a anuntat, pentru finele aceluiasi exercitiu financiar, un deficit de 1% din PIB. Faptul este confirmat de Ministrul Finantelor, ziarele de vineri, 5 Ianuarie 2007, relatind pe larg explicatiile dlui Vladescu cum ca deficitul se justifica prin stergerea unor datorii istorice a unui numar de 35 de companii publice si prin contributia Statului Roman la majorarea capitalului social al CEC. Ei bine, explicatiile dlui Vladescu mi se par si mai ciudate decit existenta in Romania a unui excedent bugetar transformat in deficit.Excedent bugetar inseamna ca sunt bani la buget pe care unii dintre ordonatorii de credite bugetare nu i-au cheltuit. Deficit bugetar inseamna ca, dimpotriva, s-au efectuat mai multe cheltuieli decit permiteau veniturile. Cum poti transforma, deci, un excedent bugetar in deficit bugetar, stergind niste datorii ? Stergerea datoriilor reprezinta o stingere a acestora prin remitere de datorie si nu prin plata, ceea ce inseamna ca aceste datorii au fost si au ramas niste venituri pe hirtie si nu bani reali. Nu pot sa concluzionez aici decit ca excedentul bugetar a fost calculat nu pe baza a ceea ce statul a avut in buzunar, ci pe baza a ceea ce a crezut ca are, luind ca venituri niste sume neachitate sau care nu vor putea fi achitate niciodata.
Verificind lista celor 35 de companii publice beneficiare ale cadoului stergerii datoriilor, vom observa ca toate aceste companii sunt « clienti » ai casei, obisnuiti ai acestor operatiuni, beneficiari practic eterni ai ajutoarelor de stat prin stergeri de datorii, esalonari si re-esalonari. Este vorba de societati producatoare de energie electrica sau termica, mari consumatoare de materii prime si poluante, societati din minerit, societati din transportul feroviar. Toate aceste companii, fara exceptie, sunt sau au fost beneficiare ale unor astfel de masuri cel putin odata in decursul celor 16 ani de asa-zisa economie de piata, ceea ce le face din start neelegibile pentru ajutorul de stat (acela care se acorda pe bune, conform normelor europene). Enervant este ca datoriile pe care nu si le platesc la buget acesti mastodonti ne-concurentiali ar trebui sa se duca in sanatate, invatamint, sport etc si ca, ceea ce nu pot plati ei, platim noi, din impozite si taxe care devin – din pacate pentru un contribuabil condus de un guvern asa-zis de dreapta – din ce in ce mai multe si mai mari. Eu, unul, m-am saturat sa tot fi obligat sa fac pe Mos Gerila pentru aceste societati. Vreau sa fiu respectat, pentru ca imi platesc impozitele si taxele la timp. Eu nu gasesc niciunde, nici in campania electorala a Aliantei D.A., nici in programul de guvernare, continuarea punerii in practica a programului de guvernare a guvernului Nastase. Unii dintre noi am votat contra PSD pentru ca nu am fost de acord sa mai facem astfel de cadouri de sfirsit de an. Unii dintre noi chiar l-am crezut pe actualul Ministru al industriilor atunci cind sustinea ca astfel de cadouri anti-economice si anti-platitori de taxe si impozite nu vor mai fi repetate de Guvernul Aliantei D.A.
Dar, oricite intrebari si nervi suscita cele de mai sus, sunt trei aspecte mult mai preocupante ale explicatiilor dlui Vladescu.
Mai intii, dl Vladescu a declarat oficial care are acordul Consiliului Concurentei pentru ajutorul de stat constind in stergerea de datorii la cele 35 de companii. Surprinzator, Consiliul Concurentei (a se vedea ziarul « Gindul » din data de 5 Ianuarie 2007) neaga existenta unui astfel de acord. Mai mult, Consiliul Concurentei atrage atentia asupra faptului ca fiecare dintre cele 35 de companii beneficiare ale cadoului trebuie analizate separat, pentru a se putea decide daca ajutorul de stat este legitim sau nu. Din fericire, suntem membri ai Uniunii Europene si astfel de gogosi nu mai pot fi inghitite asa de usor.
In al doilea rind, explicatia dlui Vladescu cam frizeaza aritmetica. Prespunind ca PIB-ul Romaniei este de aproximativ 85 mld. Euro, atunci 2,26 % din PIB (excedentul de 1,26% adunat la deficitul de 1%) inseamna cam 1,85 mld. Euro. Datoriile sterse celor 35 de companii publice sunt cifrate, tot de MF, la circa 800 mil. Euro, iar contributia la majorarea capitalului social al CEC este de 150 mil. Euro. Cumulat, cele doua « surse » ale inventatului deficit bugetar ne dau 950 mil. Euro. Ce s-a intimplat cu restul de 950 mil. Euro ? Au fost cheltuiti sau alocati altundeva ? Cum au putut fi cheltuiti acesti bani in mai putin de o saptamina (ordonanta de urgenta de rectificare a bugetului pe 2006 a fost publicata in Monitorul Oficial in preajma Craciunului), pe ce anume au fost cheltuiti si, mai ales, de catre cine ?
Ce cadou ascunde aceasta rectificare de buget ?
In fine, fac eforturi pentru a descoperi modalitatea folosita de Guvern pentru rectificarea bugetului pe 2006. Se vorbeste de o ordonanta de urgenta a guvernului, dar pina in prezent nu am descoperit ordonanta cu pricina. Pe de alta parte, rectificarea bugetului nu se incadreaza in lista domeniilor in care Constitutia permite legiferarea prin ordonanta de urgenta.
Asadar, avem o masura la limita Constitutiei, care iese din programul de guvernare si care, anti-concurentiala fiind, va trebui anulata, pentru a nu risca penalizari din partea Uniunii Europene. Se aude, dle Guvern ?
Gheorghe Piperea,
Conferentiar universitar, Facultatea de Drept din Bucuresti
Noutati2010/19/07Legea Concordatului Preventiv, realizata de Gheorghe Piperea, recenzata si promovata in Jurnalul INSOL EUROPEPe fondul perioadei economice dificile pe care o traverseaza Romania si majoritatea tarilor lumii, ...mai mult |