In conditiile unei economii de piata, orientata catre consum,
investitiile personale si consumul se bazeaza din ce in ce
mai mult pe credit, care se contracteaza la banci, societati
de leasing, societati de credite ipotecare, societati de
credite de consum ori prin cumparari in rate sau pe credit.
Multiplicarea si amplificarea creditelor contractate de un
simplu particular pot duce, ca si in cazul comerciantilor,
la crize financiare de supraindatorare.
Tendinta de indatorare prin credite de consum este cu atat
mai mare cu cat rata de crestere a economiei este mai mare.
In Romania, rata de crestere economica a fost in medie de 7%
in ultimii trei ani.
Rata de crestere a indatorarii prin credite de consum a simplilor
articulari a fost insa de cel putin 30% anual. In mediul urban,
cel putin 40% din persoanele in varsta de 18 pana la 65 de ani
au contractat cel putin un credit, tipurile de credit cele mai utilizate
fiind cele pentru nevoi personale. Iar restantele au ajuns deja la
nivelul de 200 mil. euro. Aceasta tendinta de crestere a ratei de
indatorare nu poate dura la nesfarsit, mai ales in Romania,
o tara cu o economie care nu si-a corectat deloc racilele din perioada
comunista si nici din perioada de tranzitie la economia de piata si o
tara in care cresterea economica este sustinuta, de fapt, de consum.
Va urma, in mod evident, o severa corectie, ceea ce va provoca
mari probleme bancilor, care isi vor fi vazut clientela pentru creditele
de retail injumatatita. Nici piata creditelor ipotecare nu este ferita
de acest risc, chiar daca in Romania rata creditelor neperformante
din acest sector este inca la nivelul de 1%.
Totusi, clientela acestor credite este puternic polarizata.
Exista o minoritate de clienti, cam 20% din populatia activa,
care acceseaza credite ipotecare nu din nevoia de a obtine o
locuinta, ci pentru a efectua plasamente in imobile pe care
spera sa le poata vinde cu profit sau sa le inchirieze, adica
pentru a specula. Majoritatea populatiei active are insa cu
greu acces la aceste credite, date fiind preturile foarte mari
ale locuintelor (determinate fie de cererea mare de locuinte,
fie de nevoia bancilor de a acorda cat mai multe credite ipotecare).
In SUA, la inceputul lunii august 2007, piata ipotecara a fost
cutremurata de un adevarat crah, cauzele fiind exact aceleasi
care au stat si la baza crahului bursier american din 2002, adica
"exuberanta" investitionala si speculatia. Politica economica a SUA
le-a permis americanilor cu venituri medii sau mici sa cumpere locuinte
pe credit ipotecar cu termene imens de mari si cu dobanzi real-negative
(de unde si denumirea de credite subprime). In august 2007 insa,
dobanda practicata de FED a sarit la 5,25% datorita "bulei
speculative care s-a spart".
Corectia subsecventa spargerii bulei speculative a dus la reducerea
valorii imobilelor, ipotecile asupra acestora nemaiputand acoperi
valoarea creditului ipotecar. Volumul creditarii a inceput astfel sa scada.
Ca o consecinta a reducerii volumului creditarii, obligatiunile sau titlurile
ipotecare au inceput sa isi piarda din lichiditate, de unde au rezultat
pierderi pentru piata secundara a creditelor ipotecare
(fonduri de investitii sau fonduri ipotecare). De altfel, si sectorul
constructiilor a avut de suferit si, pe ansamblu, toata economia
americana a dat semne de "oboseala", intrand in recesiune.
Economia americana contine mecanisme interne eficiente de
corectie, iar legislatia americana prevede proceduri de tratament
judiciar al situatiei de supraindatorare a persoanelor fizice,
care permit un "nou start", o reintrare in circuitul civil a celor
ajunsi faliti in urma consecintelor acestui crah. Avand in vedere
speculatiile imobiliare de pe piata romaneasca, este evident
ca aceasta criza ne va atinge si pe noi.
Daca clientul bancii nu va mai putea sa-si achite ratele,
el va trebui inscris in evidenta creditelor neperformante,
operatiune care este insotita, obligatoriu, de constituirea
de provizioane, in suma egala cu cuantumul creditului
neperformant. Presupunand ca o banca ar avea chiar si 1%
din totalul creditelor de retail blocate in credite neperformante
si in provizioane care sa acopere aceste credite, la care se
adauga in prezent si rezerva minima obligatorie la creditele
in euro de 40%, precum si cheltuielile cu executarea silita,
inseamna ca banca in cauza ar fi obligata la un efort financiar
ridicat, care i-ar putea afecta indicele de solvabilitate.
Daca, ipotetic, rata creditelor de retail neperformante
ar ajunge la 10%, atunci s-ar putea spune ca pentru
banca in cauza s-ar apropia dezastrul. Executarea silita
a unui numar de 10.000 de debitori neperformanti
poate fi gestionata cu forte proprii de o banca, cu un
corp de executori bancari profesionisti. Dar daca
ar fi vorba de 100.000 de executari silite? Sa nu
uitam ca executarea unei ipoteci poate dura ani
de zile, mai ales in cazul debitorilor care au familii,
iar ipoteca este pusa asupra casei.
Este evident ca un asemenea numar de executari
silite nu va putea fi gestionat de o banca, aceasta
fiind, de fapt, nevoita sa isi vanda creantele ipotecare
respective pentru a face rost de cash. si cand apare
foamea de cash apar si vanzarile in pierdere catre
cei care detin cash-ul. Sunt fonduri si comercianti
care abia asteapta o astfel de oportunitate. Pentru
bancile care au clienti persoane fizice rau-platnici, care
nu pot fi inca subiecti ai procedurii insolventei, beneficiul
deblocarii provizioanelor nu exista. Extinderea procedurii
insolventei la simplii particulari pentru supraindatorare ar
fi deci un avantaj major pentru banci, care nu ar mai fi
nevoite sa mentina provizioanele pana la momentul finalizarii
executarii silite asupra datornicului, ci numai pana la momentul
deschiderii procedurii insolventei asupra acestuia. Debitorul
scuzabil ar putea fi iertat de datorii si redeveni client al bancilor.
In prezent, Biroul de Credit asigura un anumit "filtru"
contra debitorilor neonesti sau insolvabili, dar nu lasa
nici o sansa reintegrarii debitorului inscris pe lista rau-platnicilor
in randul consumatorilor onesti. Poate ca falimentul
unei banci va face necesara o atenta analiza a
chestiunii din partea politicienilor nostri.
articol aparut in "Romania Libera", sambata 17 Mai 2008