Ro | En

Contact | Harta site

Candidatul Oprescu

Domnul Oprescu imi este cunoscut, sub o anume fateta,

din decembrie 2006 - ianuarie 2007. Intr-un anume proces,

domnia sa a reusit suspendarea unui ordin de ministru

care il demitea din functia de director al unui numar

de 4 (patru!) spitale. A fost vorba de o sentinta a

Curtii de Apel Bucuresti, Sectia Contencios Administrativ.

Presa l-a considerat atunci un fel de erou care se luptase

cu sistemul si castigase. E drept ca, pe fond, procesul

respectiv a fost irevocabil pierdut de dl Oprescu,

atat la Curtea de Apel, precum si la Curtea Constitutionala

si la Curtea de Casatie, dar presa a retinut doar victoria

temporara din ianuarie 2007, nu si esecul definitiv si

irevocabil din toamna lui 2007. In prezent, dupa

cunostinta mea, dl Oprescu nu mai este director la

nici unul din cele 4 spitale pe care le pastorea prin 2006.

Deci lupta de atunci a domniei sale cu sistemul s-a cam festelit.

A ramas insa sporul evident de imagine dobandit la prima victorie.

Domnul Oprescu candideaza din nou la Primaria Bucurestiului,

desi pana acum a pierdut de doua ori, prima data intr-o lupta

cu un specimen jalnic al politicii romanesti, a doua oara in

lupta cu actualul presedinte. Intr-o prima faza, Biroul Electoral

Municipal (BEM) si Tribunalul Bucuresti i-au refuzat candidatura

dlui Oprescu, pe motiv de lipsa a numarului minim de candidaturi.

In plus, au fost suspiciuni de falsificare a unui mare numar de

semnaturi si de folosire ilegala a bazelor de date ale unor spitale.

Sa nu uitam ca dl Oprescu a fost director la 4 (patru) astfel de spitale

si ca a reusit sa adune "circa 40.000 de semnaturi", cum singur

declara, in 4 zile. Cum o fi facut asta Dumnezeu stie, dar

Cotidianul chiar a publicat in facsimil o foaie cu 16 semnaturi,

dintre care doar doua persoane recunosteau ca au semnat.

Ciudat este ca toti cei de pe lista erau fie angajati la spitalele

respective, fie (fosti) pacienti.

Ma intreb daca nu cumva apar si eu pe vreo astfel de lista,

pentru ca am fost si eu pacient al Spitalului Universitar Bucuresti

anul trecut. In orice caz, ar fi interesant de vazut daca Parchetul

s-a sesizat din oficiu sau nu. Mie mi se pare suspect amanuntul,

mai ales ca, anul trecut, candidatul nostru a fost acuzat in unele

ziare ca si-a cam lucrat dosarul de conferentiar universitar,

adaugand pe lista de articole

care trebuiau sa-i faca sustenabila candidatura unele lucrari ce nu-i

apartineau. Ma rog, important este ca, intr-un recurs formulat contra

deciziei BEM si a Tribunalului Bucuresti, dl Oprescu si-a recastigat

calitatea de candidat, printr-o decizie un pic bizara a justitiei.

Vreau sa scot in evidenta efectul pozitiv imens antrenat de aceasta

noua victorie contra sistemului a dlui Oprescu. Ca element de PR,

patania i-a venit manusa dlui Oprescu, facandu-l sa emita

celebra – dar plagiata – fraza: "Fratilor, a venit si Oprescu!".

Ia sa vedem acum cine a pronuntat decizia irevocabila care i-a

dat un atat de prielnic vant in panze dlui Oprescu: aceeasi

Curte de Apel Bucuresti, Sectia Contencios Administrativ.
Coincidenta ma face sa imi reamintesc circumstantele bizare

ale celeilalte "victorii" a dlui Oprescu impotriva sistemului,

din 5 ianuarie 2007. Presa vremii spunea, mai mult inabusit

decat pe fata, ca autorul actului jurisdictional "de mare curaj"

de atunci nu era altul decat un fost colonel de securitate,

fost subordonat al unui fost general de securitate, omonim

reclamantului. Rapiditatea deosebita si eficienta in planul PR-ului

a solutiei de saptamana trecuta ma face sa ma intreb daca

nu cumva a fost si aici vorba de un mic ajutor dinspre indelung

acuzata, dar niciodata dovedita parte sub acoperire a

magistraturii romanesti.

Decizia recenta a Curtii de Apel Bucuresti este o decizie foarte

interesanta ca precedent judiciar, dar ea ridica grave semne

de intrebare. Ni se spune, spre exemplu, ca nu suntem 1,7 mil.

de alegatori in Bucuresti, ci doar 1,5 mil., de unde concluzia ca

dl Oprescu avea nevoie doar de 30.000 semnaturi, si nu de 35.000.

Ni se spune de asemenea ca, pentru valabilitatea semnaturilor,

era suficient CNP-ul, ca element de identificare, desi din legea

alegerilor locale rezulta cu totul altceva. Dar cum de figurau

persoanele respective pe lista doar cu CNP-ul, ca la… spital?

Ni se mai spune ca cele aproape 5 mii de semnaturi eliminate

de BEM ca fiind ilegale sau false nu au a fi analizate, intrucat

cele 30.000 de semnaturi necesare sunt legale.

Dar oare semnaturile de sustinere false sau ilegale nu

delegitimeaza semnaturile legale? Nu inteleg de ce un

candidat cu sanse reale de castig – asa cum se prezinta

candidatul nostru – s-a pus intr-o astfel de postura.

Oare a fost vorba de un plan de PR bine gandit (dar riscant)?

Oare consilierii condidatului nostru au pus in practica un

plan win-win? Adica (i) se respinge candidatura si, pe valul

unei mari simpatii populare, PSD il va rechema pe dl Oprescu

pentru a-l inlocui pe dl Geoana si – cine stie – pentru a candida

la prezidentiale in 2009 sau (i) se admite candidatura si

dl Oprescu capata pozitia unui candidat cu sanse reale,

capabil nu numai sa-l devanseze pe candidatul scriptic al PSD,

dar si sa intre in turul al II-lea? Poate stie dl Iliescu.

articol aparut in "Romania Libera" miercuri, 14 Mai 2008

Trimite

Tipareste